Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUTERE
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 386 pentru PUTERE.
... POPRITÓR , - OÁRE , popritori , - oare , adj . Care poprește , care sechestrează , care are putere
... POTÉNȚĂ , potențe , s . f . Putere
... de a fi ( foarte ) prolifice . 4. Capacitate de muncă , de producție , de acțiune ; randamentul calitativ și cantitativ al unei munci ; p . ext . forță , putere
POTENTÁT , potentați , s . m . Suveran sau șef de stat atotputernic , care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar ; autocrat , despot ; p . ext . om puternic , influent ( datorită poziției sale politice ori
... în adâncime , a ( se ) prăbuși , a ( se ) trânti . 2. Refl . ( Despre vânt , furtună , ploaie etc . ) A se dezlănțui cu putere , a se porni cu violență . 3. Tranz . și refl . A ( se ) surpa , a ( se ) nărui , a ( se ...
PRÁDĂ , prăzi , s . f . 1. Faptul de a prăda ; prădare , jefuire , jaf ; devastare . 2. ( Concr . ) Totalitatea bunurilor materiale și ( în trecut ) a persoanelor luate de cel care pradă ( mai ales în timp de război ) . 3. Persoană prinsă , răpită , ajunsă în puterea cuiva . 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare ; p . ext . vânat ; p . gener . orice poate servi drept hrană viețuitoarelor . 5. ( Reg . ) Risipă , cheltuială
PREFÉCT , prefecți , s . m . 1. ( În Roma antică ) Demnitar care conducea o prefectură ( 1 ) . 2. ( În vechea organizație administrativă a țării ) Șef al administrației și poliției într - un județ , care reprezenta aici puterea centrală . 3. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într - o școală , în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro -
PREFECTÚRĂ , prefecturi , s . f . 1. ( În Roma antică ) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a - și alege magistrați . 2. Instituție care constituie forul administrativ și polițienesc suprem dintr - un județ , reprezentând aici puterea centrală ; clădire în care își are sediul această instituție . 3. Funcția de prefect ; timpul cât prefectul își exercită această
... PREPOTÉNȚĂ , prepotențe , s . f . ( Rar ) Putere
PRÉTOR , pretori , s . m . 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare ( și care adesea guverna o provincie romană ) . 2. ( În vechea armată ) Persoană numită pe lângă marile unități militare , cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război . 3. ( În vechea organizare administrativă a țării ) Șef al administrației și al poliției într - o plasă , care reprezenta aici puterea
PRIZONIÉR , - Ă , prizonieri , - e , s . m . și f . 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități ; p . ext . persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia ; captiv , prins . 2. Persoană arestată , întemnițată ; deținut . 3. ( Tehn . ; în sintagma ) Șurub prizonier = prizon . [ Pr . : - ni -