Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIMUL
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 378 pentru PRIMUL.
OLIVÍNĂ , olivine , s . f . Silicat natural de magneziu și fier , cristalizat în sistemul rombic , de culoare verde - măslinie și cu luciu sticlos , care se întrebuințează ca materie primă pentru produse
OMENÍ , omenesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Pop . ) A primi pe cineva în mod ospitalier ; a ospăta , a cinsti . 2. A cinsti , a onora , a
ORIGINÁL , - Ă , originali , - e , adj . 1. ( Despre acte , documente , opere artistice și literare , fotografii etc . ; adesea substantivat , n . ) Care constituie întâiul exemplar , care a servit sau poate servi drept bază pentru copii , reproduceri sau multiplicări ; care a fost produs pentru prima oară într - o anumită formă . 2. ( Despre idei , teorii , opere etc . ) Care este propriu unei persoane sau unui autor ; neimitat după altcineva ; personal , nou , inedit . 3. ( Adesea substantivat ) Care iese din comun , neobișnuit , ciudat , bizar ; excentric ,
OSPĂTÁ , ospătez , vb . I . Tranz . A primi ( pe cineva ) în casă ca oaspete , oferindu - i mâncare și băutură ; a da de mâncare ; a trata , a
PÂRGUIÁLĂ , pârguieli , s . f . Prima fază de coacere a fructelor , când acestea încep să - și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în
PACIÓC s . n . Primul strat de var , aplicat direct pe tencuială sau pe
PALEOCÉN , - Ă , paleoceni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Prima epocă a paleogenului ( 1 ) , caracterizată prin apariția unor noi asociații de foraminifere și prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare ; eocen inferior . 2. Adj . Care aparține paleocenului ( 1 ) , privitor la paleocen . [ Pr . : - le -
PALEOGÉN , - Ă , paleogeni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Prima perioadă a neozoicului , caracterizată printr - o floră în care predomină fanerogamele și printr - o faună variată ; numulitic . 2. Adj . Care aparține paleogenului ( 1 ) , privitor la paleogen . [ Pr . : - le -
PALEOTÉRIU , paleoterii , s . m . Animal mamifer fosil , erbivor , din prima jumătate a erei terțiare , asemănător cu tapirul . [ Pr . : - le - o - te -
PALEOZÓIC , - Ă , paleozoici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . A doua eră geologică , a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor , prin predominanța criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate . 2. Adj . Care aparține paleozoicului ( 1 ) , privitor la paleozoic . [ Pr . : - le - o - zo -
PANAGHÍE , panaghii , s . f . 1. Nume dat Fecioarei Maria ; p . ext . iconiță ( emailată ) cu chipul Fecioarei Maria , purtată de ierarhi pe piept . 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri , în prima săptămână după