Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN ORDINE

 Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 284 pentru IN ORDINE.

RESCRIPT

... s . n . Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor ; p . ext . ordin

 

REVOCA

... REVOCÁ , revóc , vb . I . Tranz . 1. A anula , a abroga , a contramanda un decret , un ordin , o dispoziție . 2. A scoate dintr - o funcție publică , în baza unui drept legal , pe cineva care a fost numit în ...

 

REVOCAT

REVOCÁT , - Ă , revocați , - te , adj . 1. ( Despre acte , decrete , ordine ) Anulat , abrogat . 2. ( Despre funcționari publici ) Scos din

 

ROST

ROST , rosturi , s . n . 1. Sens , înțeles , tâlc ; scop , menire , justificare , motivare . 2. Mod de a - și întocmi viața ; stare , situație socială , materială , familială ; p . ext . gospodărie . 3. Mod , fel de organizare a unei activități ; ordine după care se desfășoară o acțiune ; plan de desfășurare , de executare a ceva . 4. Spațiu în formă de unghi , format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos , prin care se trece suveica cu firul de bătătură . 5. Spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții , pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură . Rost de etanșare . Rost de lucru . 6. ( Înv . ) Gură ; ( azi livr . ) grai ,

 

ROSTUI

ROSTUÍ , rostuiésc , vb . IV . Tranz . 1. A așeza , a aranja așa cum trebuie ; a face ordine . 2. A procura ceva prin mijloace improvizate ; a face rost de ceva . 3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării , dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc . pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație . 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut . 5. A bate , de o parte și de alta , vârful dinților unei pânze de ferăstrău . - Rost + suf . -

 

ROZARIU

ROZÁRIU^2 , rozarii , s . n . ( Rar ) Loc în care se plantează trandafiri . ROZÁRIU^1 , rozarii , s . f . ( În Biserica catolică ) 1. Culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria . 2. Șirag de mărgele din lemn , os , sticlă etc . , aranjate într - o anumită ordine și având la unul dintre capete o cruciuliță , folosit de credincioși pentru a număra rugăciunile rostite . V.

 

RUMBATRON

RUMBATRÓN , rumbatroane , s . n . Aparat folosit pentru obținerea curenților de foarte înaltă frecvență , care dau unde electromagnetice și lungimi de undă de ordinul decimetrului și al

 

SAROS

SÁROS s . n . Perioadă de 18 ani , 11 zile și 8 ore , după care se repetă , la aceleași intervale și în aceeași ordine , eclipsele de Soare si de

 

SCARĂ

SCÁRĂ , scări , s . f . I. 1. Obiect ( de lemn , de fier , de frânghie etc . ) alcătuit din două părți laterale lungi și paralele , unite prin piese paralele așezate transversal la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel . 2. Element de construcție alcătuit dintr - un șir de trepte de lemn , marmură , piatră etc . ( cu balustradă ) , servind pentru comunicarea între etaje , între o clădire și exteriorul ei etc . ; ( la pl . ) trepte . 3. Fiecare dintre cele două inele prinse de o parte și de alta a șeii , în care călărețul își sprijină piciorul . II. 1. Succesiune , șir , serie ordonată de elemente ( mărimi , cifre etc . ) așezate în ordine crescândă , descrescândă sau cronologică , servind la stabilirea valorii a ceva . 2. Serie de diviziuni la unele aparate și instrumente ( termometru , barometru etc . ) , formând o linie gradată , cu ajutorul căreia se face determinarea unei mărimi prin deplasarea unei părți mobile . 3. Linie gradată care reproduce în mic unitățile de măsură și care servește la măsurarea distanțelor sau a cantităților cuprinse într - o hartă , într - un plan , într - un desen . 4. ( În expr . ) Pe ( o ) scară întinsă ( sau largă ) = în măsură mare , ...

 

SCARABEU

SCARABÉU , scarabei , s . m . 1. Insectă din ordinul coleopterelor , cu corpul lat și turtit , de culoare neagră , cu capul și cu picioarele dințate , care se hrănește cu excremente ( Scarabeus sacer ) . 2. Pecete , piatră gravată , bijuterie care înfățișează un scarabeu (

 

SCHIMĂ

... SCHÍMĂ , schime , s . f . I. 1. Ordin

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>