Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOUĂ

 Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 1408 pentru DOUĂ.

ÎNCOPCIA

ÎNCOPCIÁ , încopciez , vb . I . Tranz . 1. ( Rar ) A închide o copcă ; a încheia o haină în copci . 2. A îmbina două piese de tablă , introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte , după care limbile astfel montate se răsucesc . [ Pr . : - ci - a ] - În +

 

ÎNDE

ÎNDE prep . ( Înv . și reg . ) 1. ( Înaintea unui pronume la pl . sau între două pronume care se află în raport de reciprocitate ) Între , laolaltă , împreună . 2. Spre , către . În + de ^

 

ÎNGRĂȘĂTOR

ÎNGRĂȘĂTÓR , - OÁRE , îngrășători , - oare , adj . , s . f . ( Reg . ) 1. Adj . Care îngrașă . 2. S . f . Numele a două plante erbacee cu frunze cărnoase , dintre care una are flori albastre - violete , iar cealaltă flori albe cu pete galbene ( Pinguicula vulgaris și alpina ) . 3. S . f . Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe , grupate în formă de cârlig ( Sagina procumbens ) . - Îngrășa + suf . -

 

ÎNJUMĂTĂȚI

ÎNJUMĂTĂȚÍ , înjumătățesc , vb . IV . Tranz . A împărți , a tăia , a desface etc . în două ; a reduce la jumătate , a

 

ÎNJUMĂTĂȚIT

ÎNJUMĂTĂȚÍT , - Ă , înjumătățiți , - te , adj . Împărțit în două ; redus la jumătate . - V.

 

ÎNTREDESCHIDERE

ÎNTREDESCHÍDERE , întredeschideri , s . f . Acțiunea de a întredeschide și rezultatul ei ; ( concr . ) spațiu îngust dintre două elemente întredeschise ; crăpătură . - V.

 

ÎNTREVEDERE

ÎNTREVEDÉRE , întrevederi , s . f . Întâlnire între două sau mai multe persoane în scopul de a discuta chestiuni de interes comun . - Între ^1 - + vedere ( după fr .

 

Ă

Ă s . m . invar . A doua literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( vocală medială , cu deschidere ( 4 ) mijlocie , nerotunjită (

 

ȘA

ȘA , șei , s . f . 1. Piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn , care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul . 2. Parte a bicicletei , a motocicletei etc . formată dintr - un mic suport ( triunghiular ) din piele , din cauciuc sau din material plastic , pe care se stă în timpul deplasării vehiculului . 3. Os din spinarea găinii . 4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părți de teren mai ridicate , cu care alcătuiește un ansamblu ; curmătură . Șaua dealului . [ Var . : șea s .

 

ȘAH

ȘAH , șahi , ( 1 ) s . m . , șahuri , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Titlu purtat de suveranii Iranului , corespunzător titlului de împărat ; persoană care are acest titlu ; șahinșah . 2. S . n . Joc de origine orientală care se dispută între două persoane , pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele , alternativ albe și negre , cu 32 de piese , mișcate după anumite reguli , scopul final fiind câștigarea regelui adversarului ; p . ext . tabla și piesele care servesc la joc ;

 

ȘANȚ

ȘANȚ , șanțuri , s . n . 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum , pentru scurgerea apei ; p . gener . orice săpătură în forma de mai sus , făcută pentru scurgerea apei , pentru îngroparea unei conducte , pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc . 2. Tranșee . 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț ( 1 ) , la diferite organe sau piese de mașini , în scoarța unor arbori , în pielea unor animale

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>