Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CALITĂȚI

 Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 513 pentru CALITĂȚI.

LIMPEZIME

LIMPEZÍME , limpezimi , s . f . 1. Calitatea de a fi limpede ; claritate , limpeziciune . 2. Întinderea limpede a văzduhului , seninul cerului ; limpeziș . 3. Claritate , precizie ( în ceea ce spune sau scrie cineva ) ; explicitate . - Limpezi + suf . -

 

LIZIBILITATE

... LIZIBILITÁTE , lizibilități , s . f . Calitate

 

LIZIERĂ

LIZIÉRĂ , liziere , s . f . 1. Margine a unei păduri unde se interferează pădurea cu terenul neîmpădurit . 2. Fâșie îngustă de stofă , de mătase etc . aplicată ca garnitură la cusăturile sau la îndoiturile unui obiect de îmbrăcăminte . 3. Margine longitudinală a unei bucăți de țesătură , pe care se imprimă marca fabricii și calitatea țesăturii . [ Pr . : - zi -

 

LIZINĂ

LIZÍNĂ , lizine , s . f . Aminoacid principal cu înalte calități nutritive , conținut în cantități variabile în majoritatea proteinelor vegetale și

 

LOCATAR

... LOCATÁR , - Ă , locatari , - e , s . m . și f . Persoană care locuiește într - o casă ( în calitate

 

LUCEAFĂR

LUCEÁFĂR , luceferi , s . m . 1. Nume popular al planetei Venus și ai altor stele strălucitoare . 2. Fig . Epitet dat unui bărbat cu calități

 

LUMINAT

... instruit , cultivat , învățat . 3. ( Rar ) Care răspândește , emite lumină ; luminos , strălucitor . 4. ( Înv . ; ca termen de reverență , adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu , o calitate

 

MĂREȚ

MĂRÉȚ , - EÁȚĂ , măreți , - e , adj . 1. Care trezește admirație , care se impune prin calități deosebite , excepționale ; grandios , impunător , falnic , maiestuos , fastuos . 2. ( Înv . și reg . ) Mândru , semeț ; îngâmfat , trufaș , orgolios . - Mări ^1 + suf . -

 

MĂREȚIE

MĂREȚÍE s . f . 1. Faptul de a fi măreț ; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect ; grandoare , splendoare , fast ^1 . 2. ( Înv . și reg . ) Mândrie , semeție , trufie . - Măreț + suf . -

 

MĂRGINIT

MĂRGINÍT , - Ă , mărginiți , - te , adj . 1. Limitat , redus . 2. Fig . ( Despre oameni ) Lipsit de inteligență ; limitat , redus , prost ; ( despre calități intelectuale , sufletești etc . ) lipsit de agerime , de

 

MĂRITA

... Refl . ( Despre femei ) A se căsători . 2. Tranz . ( Fam . ) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>