Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFLAT

 Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 800 pentru AFLAT.

DELNIȚĂ

... DÉLNIȚĂ , delnițe , s . f . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv ; jirebie . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în ...

 

DEPĂRTA

DEPĂRTÁ , depărtez , vb . I . 1. Refl . A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva , a se retrage din preajma cuiva sau a ceva , a se așeza sau a pleca ( mai ) departe . 2. Tranz . A duce , a muta ceva mai departe , a distanța de ceva ; a trimite sau a ține pe cineva departe . 3. Refl . A se abate , a devia ( de la

 

DEPĂRTAT

DEPĂRTÁT , - Ă , depărtați , - te , adj . 1. Care este departe în spațiu , care se află la ( mare ) distanță . 2. Care este departe în timp de momentul

 

DEPANATOR

DEPANATÓR , depanatori , s . m . Muncitor calificat care repară autovehicule , mașini , aparate etc . aflate în pană ^2 . - Depana + suf . -

 

DEPLASAT

DEPLASÁT , - Ă - Ă . , deplasați , - te , adj . Care nu se află la locul lui . V. deplasa . Cf . fr . %

 

DEPORTAT

DEPORTÁT , - Ă , deportați , - te , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se află în deportare . - V. deporta . Cf . fr . %

 

DEPOZIT

DEPÓZIT , depozite , s . n . 1. Loc , clădire în care se păstrează materiale de construcție , mărfuri etc . , magazie . 2. Ceea ce se depune spre păstrare ; ( în special ) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituție bancară . 3. Strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într - un lichid ;

 

DEPUNE

DEPÚNE^2 , pers . 3 depúne , vb . III. Intranz . ( Reg . ; despre vaci , bivolițe etc . ) A - și mări ugerul ( ca urmare a secreției abundente de lapte ) , a fi aproape să fete . [ Perf . s . depuse , part . depus ] DEPÚNE^1 , depún , vb . III . 1. Tranz . A lăsa un obiect din mână , punându - l undeva . 2. Tranz . ( Despre animale care se înmulțesc prin ouă ) A elimina ouăle ( la loc potrivit ) . 3. Refl . ( Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într - un lichid ) A se așeza la fund , formând sedimente ; a se sedimenta . [ Perf . s . depusei , part .

 

DESCLEȘTA

DESCLEȘTÁ , descleștéz , vb . I . Tranz . și refl . 1. A ( se ) desface , a ( se ) degaja dintr - o strânsoare , dintr - o încleștare . 2. A ( se ) desprinde , a ( se ) smulge cu greu din locul unde se află fixat . - Des ^1 - + [ în ]

 

DESCOASE

... și refl . A ( se ) desface din cusături . 2. Tranz . Fig . A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla

 

DESCOPERI

... un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă . 2. A găsi un lucru căutat , necunoscut sau ascuns ; a afla

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>