Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUTERE

 Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 386 pentru PUTERE.

PERSUASIUNE

PERSUASIÚNE s . f . ( Livr . ) Acțiunea , darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă , să gândească sau să facă un anumit lucru . [ Pr . : - su - a - si -

 

PERVITINĂ

PERVITÍNĂ s . f . Substanță organică întrebuințată ca stimulent al sistemului nervos , pentru a face să dispară senzația de oboseală și de somn și pentru creșterea temporară a energiei și a puterii de

 

PLANARIE

... PLANÁRIE , planarii , s . f . Gen de vierme platelmint , cu corpul oval - alungit , lung de 1 - 2 cm , și cu mare putere

 

PLECA

PLECÁ , plec , vb . I . I. 1. Refl . și tranz . A ( se ) înclina ( într - o parte sau în jos ) , a ( se ) îndoi , a ( se ) încovoia , a ( se ) coborî , a ( se ) apleca . 2. Refl . ( Despre aștri ) A coborî ( spre apus ) , a apune . II. Tranz . A supune unei influențe , unei puteri ; a subjuga . III. Intranz . 1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta ( de un loc ) , a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte ; a porni . 2. A avea începutul , punctul de pornire ; a lua ca ipoteză . Pleacă de la ideea că trebuie să

 

PLENIPOTENȚĂ

... PLENIPOTÉNȚĂ , plenipotențe , s . f . Putere deplină , împuternicire dată cuiva pentru a acționa într - o anumită chestiune ( în special în probleme care interesează două state ) ; ( concr . ) act prin care ...

 

PLENIPOTENȚIAR

PLENIPOTENȚIÁR , plenipotențiari , s . m . , adj . ( Persoană ) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline ; plenipotent . [ Pr . : - ți -

 

PLUTOCRAȚIE

PLUTOCRAȚÍE , plutocrații , s . f . Formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai

 

POCNI

... A răsuna cu un zgomot scurt și sec ; a detuna . 2. Tranz . și intranz . ( Adesea fig . ) A lovi scurt și cu putere

 

PODIDI

... PODIDÍ , podidesc , vb . IV . Tranz . ( Despre râs și , mai ales , despre plâns ) A cuprinde ( pe cineva ) cu putere

 

POLIȚIST

POLIȚÍST , - Ă , polițiști , - ste s . m . , adj . 1. S . m . Agent de poliție ( 1 ) , funcționar de poliție . 2. Adj . Polițienesc . 3. Adj . ( Despre state sau regimuri politice ) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode

 

POPRITOR

... POPRITÓR , - OÁRE , popritori , - oare , adj . Care poprește , care sechestrează , care are putere

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>