Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRACTIC��
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 246 pentru PRACTIC��.
TEZÍST , - Ă , teziști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care enunță , susține , ilustrează o anumită teză în artă , în literatură etc . 2. S . m . și f . Persoană care practică tezismul . - Teză + suf . -
TIR ^2 , tiruri , s . n . Autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri . TIR ^1 s . n . 1. Ramură sportivă practică cu arcul , arbaleta sau cu diferite tipuri și calibre de arme de foc sau cu aer comprimat , care cuprinde mai multe probe de tragere la țintă . 2. Felul în care o armă ( de foc ) trimite proiectilul spre țintă . Armă cu tir lung . 3. Tragere la țintă în procesul de instruire
TRADÚCE , tradúc , vb . III . Tranz . 1. A reda , a transpune un text , o frază , un cuvânt dintr - o limbă în alta ; a tălmăci . 2. Fig . A reprezenta , a exprima ( cu ajutorul artei ) . 3. Fig . A înfăptui , a pune în practică . 4. ( Tehn . ) A transforma o mărime de o anumită natură într - o mărime de altă natură . 5. ( În expr . ) A traduce ( pe cineva ) în fața justiției = a aduce ( pe cineva ) înaintea unei instanțe
TRANSCEIVER s . n . Aparat de emisie - recepție folosit , în special , în practica radioamatorilor . [ Pr . : transívăr ] - Cuv .
TRANSHUMÁNT , - Ă , transhumanți , - te , adj . Care practică
TURÍST , - Ă , turiști , - ste , s . m . și f . Persoană care practică turismul (
... obseda , a chinui , a tortura . 5. A studia o problemă , o temă , activitatea cuiva etc . cu un anumit scop ( practic
UTILITARÍST , - Ă , utilitariști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține utilitarismului , privitor la utilitarism ; p . ext . care se preocupă ( exclusiv ) de folosul imediat ( și personal ) al lucrurilor ; care se bazează pe considerente practice . 2. S . m . și f . Adept al utilitarismului ; p . ext . persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului
UZÁNȚĂ , uzanțe , s . f . Practică uzuală ; regulă , obicei
VÂNĂTÓR , vânători , s . m . 1. Persoană care vânează , care practică vânătoarea . 2. Soldat dintr - o veche unitate militară ( formată din pedestrași și călărime ) . 3. ( În sintagma ) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit , echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni
VETERINÁR , - Ă , veterinari , - e , adj . , s . m . 1. Adj . Care se referă la prevenirea , combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele ( domestice ) . 2. Adj . , s . m . ( Medic , tehnician , agent ) care practică medicina