Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MEDIA
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 401 pentru MEDIA.
NUVÉLĂ , nuvele , s . f . 1. Specie literară a genului epic , mai amplă și mai complexă decât schița , mai scurtă și mai simplă decât romanul , care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje ( prezentate în mediul lor social ) . 2. ( Înv . ) Noutate ( 3 ) . [ Var . : ( rar ) novélă s .
... etc . ) ; p . gener . partea circulară a unei roți de lemn ( peste care se montează șina . 2. ( La pl . ) Instrument de tortură în evul mediu , alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care , închizându - se , imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ...
... OBORÓC , oboroace , s . n . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Danie . 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale , folosită în trecut . 3. Coș de nuiele ...
OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...
... ohabe , s . f . ( Înv . ) 1. Moșie ( ereditară ) inalienabilă , scutită de impozite și de prestații . 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu
... OIERÍT^1 s . n . Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu , în Țara Românească asupra oilor ; impozit plătit pentru pășunatul oilor . [ Pr . : o - ie - ] - Oaie + suf . - ărit . OIERÍT^2 s . n . Creșterea oilor ; p . ext . păstorit ...
... OMÁGIU , omagii , s . n . 1. ( În evul mediu ) Ceremonie care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său . 2. Manifestare ( prin cuvinte , gesturi etc . ) a credinței ...
ORBÍTĂ , orbite , s . f . 1. Traiectorie în formă de curbă ( închisă ) pe care o parcurge un mobil . 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului , în care se află globul ocular . 3. Fig . Sfera sau mediul unei activități oarecare ; sferă de acțiune sau de
... ORDALÍE , ordalii , s . f . Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu , caracteristic evului mediu , prin diferite probe ( a focului , a apei clocotite și a fierului încins ) sau prin duelul judiciar . [ Acc . și : ordálie ...
OROFÍT , - Ă , orofiți , - te , adj . ( Despre plante ) Care este adaptat mediului
OVIPOZITÓR , ovipozitoare , s . n . Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta ;