Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMBĂ
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 392 pentru LIMBĂ.
... LÉXIC s . n . Totalitatea cuvintelor dintr - o limbă
LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică
... LIMBÁREȚ , - Ă , limbareți , - e , adj . Limbut , vorbăreț , flecar . - Limbă
... aquatica ) . 2. Fig . ( Fam . ) Tendință , înclinație de a vorbi mult ( și fără rost ) , de a flecări , de a trăncăni . - limbă
... LIMBÍSTICĂ s . f . ( Înv . ) Lingvistică . - Limbă
... LIMBUȘOÁRĂ , limbușoare , s . f . ( Pop . ) . Iberis . - Limbă
LINCHÍ , linchesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A mânca un aliment lichid lingându - l ( și făcând un zgomot caracteristic cu
LINGVÍSTIC , - Ă , lingvistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care studiază limba ( II ) și legile ei de dezvoltare . 2. Adj . Care aparține lingvisticii ( 1 ) , privitor la lingvistică . [ Var . : linguístic , - ă s . f . ,
LIPĂÍ , lípăi , vb . IV . Intranz . 1. A face un zgomot caracteristic , mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma ; a cepăi . 2. ( Despre animale ) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba . [ Prez . ind . și : lipăiesc . - Var . : lăpăí , lepăí , leopăí vb . IV ] - Lipa + suf . - ăi . Cf . bg . %
LÍTERĂ , litere , s . f . 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi , corespunzând în general unui fonem ; slovă . 2. Fig . Înțelesul strict , textual al unui fragment , al unui paragraf , al unui articol ( de lege ) etc . 3. ( La pl . ) Studiul literaturii . 4. ( La pl . ) Științele
LITERATÚRĂ , literaturi , s . f . 1. Artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba ; beletristică . 2. Totalitatea operelor beletristice ale unei epoci , ale unei țări , ale unui grup social etc . 3. Totalitatea operelor scrise care se referă la un anumit domeniu ( al cunoașterii ) Literatură muzicală . 4. Totalitatea lucrărilor cu privire la o anumită problemă , la un anumit subiect ;