Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HÂRTIE
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 246 pentru HÂRTIE.
... TÁSTER , tastere , s . n . Dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip , prevăzut cu o claviatură , utilizat la înregistrarea textului pe o bandă de hârtie
... TELEIMPRIMATÓR , teleimprimatoare , s . n . Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie
TERFELOGÍT , - Ă , terfelogiți , - te , adj . ( Despre dosare , registre , hârtii ) Vechi , zdrențuit , murdar . - Terfelog + suf . -
... TERMOCOPIÉRE , termocopieri , s . f . Reproducere a unor acte și documente , folosind o hârtie
... TICHÉT , tichete , s . n . Bucată de hârtie
... TIPOLITOGRAFÍE , tipolitografii , s . f . Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile , mai întâi pe hârtie
... manifestări artistice etc . , pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști , direct sau prin corespondență . TOP ^1 , topuri , s . n . 1. Pachet de hârtie sau de carton ( cuprinzând un anumit număr de coli ) . 2. ( Pop . ) Pachet de bumbac ( cu un anumit număr de legături ) . 3. ( Înv . ) Val de postav ...
... TRĂSĂTÚRĂ , trăsături , s . f . 1. Linie caracteristică a feței unei persoane . 2. Linie trasă ( cu o singură mișcare ) pe hârtie
... TRÍPLEX s . n . 1. Geam de siguranță format dintr - o foaie de acetat de celuloză fixată între două foi de sticlă . 2. Hârtie
UMEZITÓR , umezitoare , s . n . 1. Aparat de umezit hârtia prin stropire cu apă ( pentru a o satina ) , în timpul procesului de fabricație . 2. ( În sintagma ) Umezitor de aer = aparat care pulverizează apă și umezește aerul adus prin conducte din exterior la o instalație industrială , unde este nevoie de aer condiționat cu un anumit grad de umiditate . - Umezi + suf . -
VÂRTÉJ , vârtejuri , s . n . I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta , datorită unui obstacol ivit în cale , are o mișcare de rotație ; turbion , bulboană . vâltoare , vârticuș . 2. Vânt puternic , vijelios , care se învârtește cu viteză pe loc , ridicând în aer obiecte ușoare ( praf , hârtii , frunze uscate etc . ) 3. Mișcare ( amețitoare ) în cerc . 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile . II. Nume dat unor unelte care , atunci când funcționează , descriu o mișcare circulară : a ) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată , și care se învârtește cu ajutorul unei manivele , folosit pentru a scoate apă din puț , pământ din gropi etc . ; b ) ( reg . ) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata ; c ) încuietoare la ușă sau la poartă , compusă dintr - o bucată de lemn care se învârtește în jurul unui cui ; d ) unealtă din lemn folosită pentru presat ( la teascul de stors struguri ) sau pentru strâns ( la masa dulgherului ) ; e ) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie , ciubere