Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSIDERA
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 303 pentru CONSIDERA.
PROFANÁT , - Ă , profanați , - te , adj . ( Despre lucruri considerate sacre ) Tratat fără respectul cuvenit ; batjocorit , dezonorat , necinstit . - V.
PROFÉT , profeți , s . m . Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și capabil să prezică viitorul ;
PROPRIETĂREÁSĂ , proprietărese , s . f . Soția unui proprietar ; deținătoare a unui bun , în special a unui imobil ( considerată în raport cu chiriașii ei ) . [ Pr . : - pri - e - ] - Proprietar + suf . -
PROPRIETÁR , - Ă , proprietari , - e , s . m . și f . Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun ; stăpân , posesor ; spec . persoană care posedă un imobil ( considerată în raport cu chiriașul
PROTÉST , proteste , s . n . 1. Faptul de a protesta ; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă ; opoziție hotărâtă ; ( concr . ) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare ; protestație . 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei
PROTESTÁ , protestez , vb . I . 1. Intranz . A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva , a - și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt , a unei hotărâri , a unei măsuri etc . considerate nejuste . 2. Tranz . A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la
PSALMÍST , psalmiști , s . m . 1. Autor sau cântăreț de psalmi . 2. ( Art . ) Nume dat regelui evreu David , considerat autorul psalmilor
PUBLICÍSTIC , - Ă , publicistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Totalitatea publicațiilor periodice dintr - o anumită epocă , considerate ca mijloc de informare a publicului ; presă . 2. Adj . Care aparține publiciștilor sau publicisticii ( 1 ) , privitor la publiciști sau la publicistică . - Publicist + suf . - ic . Cf . germ . %
PURÍSM s . n . Tendință de a elimina dintr - o limbă elementele considerate străine de structura
RĂRÚNCHI , rărunchi , s . m . ( Pop . ) 1. Rinichi . 2. Interiorul trupului omenesc ( considerat ca sediu al vitalității , al sensibilității ) ; p . ext . miezul , mijlocul unui
RAȚIONALÍSM s . n . 1. Curent în teoria cunoașterii , care consideră rațiunea ca singurul izvor al cunoașterii autentice și certe . 2. Încredere în capacitatea rațiunii de a cunoaște realitatea . [ Pr . : - ți -