Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C��

 Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 560 pentru C��.

CĂCIULEALĂ

CĂCIULEÁLĂ , căciuleli , s . f . Căciulire . - Căciuli + suf . -

 

CĂDELNIȚA

CĂDELNIȚÁ , cădelnițez , vb . I . Intranz . A mișca ( într - o parte și într - alta ) cădelnița , afumând cu tămâie ; a

 

CĂFTĂNEL

CĂFTĂNÉL , căftănele , s . n . ( Rar ) Diminutiv al lui caftan . - Caftan + suf . -

 

CĂFTĂNI

CĂFTĂNÍ , căftănesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Înv . ) A numi pe cineva domn sau a - l așeza într - un rang de boierie ( ocazie cu care i se dăruia caftanul ) . 2. Fig . ( Fam . ) A bate , a lovi peste spate pe

 

CĂFTĂNIE

CĂFTĂNÍE s . f . ( Înv . ) Privilegiul de a purta caftan . - Caftan + suf . -

 

CĂIȘOR

CĂIȘÓR , căișori , s . m . 1. Diminutiv al lui cal . 2. ( La pl . ) Călușei ( 2 ) . [ Pr . : că - i - ] - Cal + suf .

 

CĂLĂRESC

CĂLĂRÉSC , - EÁSCĂ , călărești , adj . ( Înv . ) De călăreț ; de cavalerie . Oști călărești . - Călare + suf . -

 

CĂLĂRI

CĂLĂRÍ , călăresc , vb . IV . Intranz . A merge

 

CĂLĂRIE

CĂLĂRÍE s . f . Acțiunea de a călări ;

 

CĂLĂRIME

CĂLĂRÍME s . f . ( Înv . ) Oaste călare ; cavalerie . - Călare + suf . -

 

CĂLĂRIT

CĂLĂRÍT s . n . Călărie . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>