Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACT

 Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 320 pentru ACT.

PROCURĂ

... PROCÚRĂ , procuri , s . f . Împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva ; ( concr . ) act

 

PROCURIST

PROCURÍST , procuriști , s . m . Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele

 

PROTONOTAR

PROTONOTÁR , protonotari , s . m . Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor

 

PROVOCA

PROVOCÁ , provóc , vb . I . Tranz . 1. A ațâța , a întărâta , a incita pe cineva ( sfidându - l ) ; spec . ( Jur . ) a aduce pe cineva ( prin acte de violență , lezarea demnității sau alte fapte ilicite ) într - o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni . 2. A avea drept urmare ; a determina , a constitui , a cauza , a prilejui , a pricinui . 3. A chema , a invita pe cineva să participe la o competiție , la o

 

RADIERE

RADIÉRE^2 , radieri , s . f . ( Jur . ) Acțiunea de a radia ^2 și rezultatul ei ; ștergere dintr - un registru a inscripției privitoare la anumite acte sau drepturi . [ Pr . : - di - e - ] - V. radia ^2 . RADIÉRE^1 , radieri , s . f . Faptul de a radia ^1 ; radiație . [ Pr . : - di - e - ] - V. radia ^

 

RAPTUS

RÁPTUS s . n . ( Psih . ) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și

 

RATIFICA

... RATIFICÁ , ratífic , vb . I . Tranz . ( Despre un stat ) A - și manifesta printr - un act

 

REBELIUNE

... REBELIÚNE , rebeliuni , s . f . Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui , în scopul de a împiedica ...

 

RECIPISĂ

RECIPÍSĂ , recipise , s . f . Dovadă sau adeverință oficială ( detașată dintr - un carnet special ) prin care se confirmă primirea unor acte , telegrame , colete , bani etc . , destinate a fi expediate . - După fr . récepissé , germ .

 

RECOGNITIV

... RECOGNITÍV , - Ă , recognitivi , - e , adj . ( Despre un act

 

RECONSTITUIRE

RECONSTITUÍRE , reconstituiri , s . f . Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei . 1. Recompunere . 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute , distruse sau aflate în străinătate , de unde nu pot fi obținute . 3. ( Jur . ) Restabilire a împrejurărilor în care s - a comis o infracțiune . 4. ( Ling , ) Reconstrucție . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>