Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNALT

 Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 382 pentru ÎNALT.

NIVAȚIE

NIVÁȚIE , nivații , s . f . Acțiunea de modelare a reliefului făcută de înghețurile și dezghețurile succesive în zonele înalte ale

 

NOBIL

NÓBIL , - Ă , nobili , - e , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care dă dovadă de generozitate , de cinste , de spirit de abnegație ; capabil de sentimente înalte ; generos , ales . Om nobil . 2. Distins , elegant , desăvârșit ; grațios . 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate . II. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care face parte din nobilime (

 

NUVISTOR

NUVISTÓR , nuvistoare , s . n . Tub electronic miniatural construit din metal și ceramică , folosit în domeniul frecvențelor

 

OBELISC

... OBELÍSC , obeliscuri , s . n . Monument comemorativ de origine egipteană , de forma unui stâlp înalt

 

OBUZIER

OBUZIÉR , obuziere , s . n . Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul , care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate înapoia unor obstacole înalte . [ Pr . : - zi -

 

OGAR

... OGÁR , ogari , s . m . Câine de vânătoare cu botul lung , cu corpul înalt

 

OJOG

... udă la un capăt ) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză , pentru a mișca jarul etc . 2. S . m . Fig . Om înalt

 

OPOZIȚIE

... două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două ...

 

PÂNZULIȚĂ

... PÂNZULÍȚĂ , pânzulițe , s . f . Porțiune de talpă ce îmbracă tocul ( înalt

 

PĂLĂMIDĂ

PĂLĂMÍDĂ^2 , pălămide , s . f . Pește marin răpitor , de forma unui fus gros , cu spatele albastru , cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci ( Sarda sarda ) . PĂLĂMÍDĂ^1 , pălămide , s . f . 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor , cu tulpină înaltă , cu rădăcini adânci , cu frunzele întregi sau crestate , acoperite pe margini cu spini , care este foarte vătămătoare pentru semănături ( Cirsium arvense ) . 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor , cu frunze spinoase , păroase și cu flori roșii ( Carduus

 

PĂTLĂGEA

PĂTLĂGEÁ , pătlăgele , s . f . 1. ( Determinat adesea , prin " roșie " ) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă , cu frunze mari , penate și cu flori galbene , cultivată pentru fructul ei comestibil , sferic , roșu , zemos , bogat în vitamine ; roșie , tomată ( Lycopersicum esculentum ) ; p . restr . fructul acestei plante . 2. ( Determinat adesea prin " vânătă " ) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete și cu fructe comestibile mari , ovale , cărnoase , de culoare violet - închis ; vânătă ( Solanum melongena ) ; p . restr . fructul acestei plante . [ Var . : pătlăgícă s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>