Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 2271 - 2280 din aproximativ 8917 pentru UN.

PLUMPOX

... PLUMPÓX s . n . Boală a prunilor și a altor pomi fructiferi , provocată de un

 

PLURI-

PLURI - - Element de compunere care înseamnă " mai mulți " , " mai multe " și care servește la formarea unor adjective și a unor

 

PLUTITOR

... 1. Adj . Care poate pluti la suprafața unui lichid ; flotabil . 2. S . n . Corp care plutește la suprafața unui lichid și care , fiind legat printr - un sistem de pârghii , cabluri etc . , indică și uneori reglează nivelul lichidului dintr - un recipient ; flotor . 3. S . n . Construcție care plutește , prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport , folosită în navigație . 4. S . f . ( Bot . ) Rourică . 5. S . f . ( Bot ...

 

PLUTON

PLUTÓN^1 , plutoane , s . n . 1. Subunitate militară mai mică decât compania , alcătuită din trei sau patru grupe . 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într - o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări , caiac - canoe , ciclism etc . [ Var . : ( pop . ) plotón s . n . ] - După fr . peloton , it . plotone . PLUTÓN^2 , plutoni , s . m . Corp de roci magmatice , în general de dimensiuni mari , fixat prin intruziune în masa unor straturi

 

PNEUMOGRAFIE

PNEUMOGRÁFIE , pneumografii , s . f . ( Med . ) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz . [ Pr . : pne -

 

PNEUMONIE

PNEUMONÍE , pneumonii , s . f . Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar , provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și manifestată prin febră , tuse , junghiuri , frisoane ,

 

PNEUMOTOMIE

PNEUMOTOMÍE , pneumotomii , s . f . Secționare a unui plămân în vederea extragerii puroiului sau a unei tumori aflate în interiorul lui . [ Pr . : pne -

 

POCĂIT

POCĂÍT , - Ă , pocăiți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se căiește . 2. S . m . și f . Adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825 , care consideră pocăința mai presus de orice virtute ; p . gener . adept al unor secte religioase creștine , sectant . - V.

 

POLAR

... 2. Adj . Privitor la polii ^1 unui magnet sau ai unei pile electrice . 3. Adj . ( Mat . ; în sintagma ) 4. Adj . ( Fil . ) Care se află într - un raport de polaritate , care prezintă polaritate . 5. S . f . Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un

 

POLARIZAȚIE

POLARIZÁȚIE , polarizații , s . f . Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezintă proprietatea de polaritate sau care a suferit o

 

POLCOVNIC

POLCÓVNIC , polcovnici , s . m . ( Înv . ) 1. Comandant al unui polc ; grad militar corespunzător colonelului . 2. Comandant al unei formații militare de pază a ordinii

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>