Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPECIFICA

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 411 pentru SPECIFICA.

MIȘELIE

... MIȘELÍE , mișelii , s . f . 1. Caracter specific

 

MILITĂROS

... MILITĂRÓS , - OÁSĂ , milităroși , - oase , adj . Specific

 

MILITAR

... din cadrele armatei sau care își face stagiul militar ; ostaș , oștean . 2. Adj . Care aparține armatei sau militarilor ( 1 ) , privitor la armată sau la militari , specific

 

MIORITIC

... Din balada populară " Miorița " . 2. ( În sintagma ) Spațiu mioritic = spațiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munți și văi este prielnic păstoritului ; univers spiritual specific

 

MISTER

MISTÉR^1 , mistere , s . n . 1. Ceea ce este ( încă ) necunoscut , neînțeles sau descoperit ; taină ; secret . 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești . 3. ( La pl . ) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați . 4. ( La pl . ) Lucrare dramatică specifică evului mediu , cu caracter religios sau laic , reprezentată cu prilejul unor sărbători ( religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar ; domn . - Cuv .

 

MITOCĂNOS

... MITOCĂNÓS , - OÁSĂ , mitocănoși , - oase , adj . De mitocan , specific

 

MOȘNEGESC

... MOȘNEGÉSC , - EÁSCĂ , moșnegești , adj . De moșneag ( 1 ) , specific

 

MOCĂNESC

... MOCĂNÉSC , - EÁSCĂ , mocănești , adj . , s . f . 1. Adj . De mocan , al mocanului , specific mocanilor , privitor la mocani . 2. S . f . art . Numele unui dans popular asemănător cu hora ; melodie după care se execută acest dans ; mocancă . - Mocan + suf ...

 

MOD

MOD , moduri , s . n . 1. Fel de a fi , de a se manifesta al cuiva sau a ceva ; fel în care se efectuează ceva ; cale , procedeu , metodă . 2. Categorie gramaticală specifică verbului , prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie . 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală , determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul

 

MODĂ

MÓDĂ , mode , s . f . 1. Obicei , deprindere colectivă , specifică la un moment dat unui mediu social ; spec . gust , preferință generalizată la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca . 2. ( În sintagmele ) Magazin de mode = magazin de pălării femeiești ( și de obiecte mărunte de îmbrăcăminte femeiască ) . Revistă ( sau jurnal ) de modă ( sau de mode ) = revistă care conține modele ( noi ) de îmbrăcăminte și de încălțăminte . Casă de modă ( sau de mode ) = atelier ( de lux ) unde se confecționează la comandă obiecte de

 

MODERNIST

... MODERNÍST , - Ă , moderniști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține modernismului , privitor la modernism , specific

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>