Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIFERI
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 579 pentru DIFERI.
FELURÍT , - Ă , feluriți , - te , adj . Variat , divers ; diferit , deosebit ( de altceva ) . [ Var . : ( reg . ) feliurít , - ă adj . ] - V.
FIȚÚICĂ , fițuici , s . f . Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite
FICÁT , ficați , s . m . Glandă - anexă a tubului digestiv , situată în partea dreaptă a abdomenului , sub diafragmă , formată din patru lobi și din vezicula biliară , care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în
FÍLDEȘ , fildeși , ( 1 ) s . m . , fildeșuri , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Fiecare dintre dinții incisivi ai unui elefant . 2. S . n . Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți dinții incisivi de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale , de toaletă etc . ;
FLÉGMĂ , flegme , s . f . 1. Mucozitate vâscoasă , purulentă , provenind din diferite părți ale aparatului respirator și eliminată prin tuse sau vomă ; expectorație . 2. Fire a omului nepăsător , cu sânge rece ; nepăsare , calm , indiferență ,
FLEXIÚNE , flexiuni , s . f . 1. Încovoiere , îndoire ; mlădiere . 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale . [ Pr . : - xi -
FLOÁRE , flori , s . f . I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată . 2. Orice plantă ( erbacee ) care face flori ( I 1 ) colorate . 3. Compuse : floarea - soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu floare mare , galbenă , îndreptată spre soare , cultivată pentru semințele ei oleaginoase ; sora - soarelui ( Helianthus annuus ) ; ( reg . ) floarea - brumei = brândușă ; ( reg . ) floare - domnească = a ) garoafă ; b ) garofiță - de - munte ; floare - de - colț sau floarea - reginei , floarea - doamnei = mică plantă erbacee , cu frunzele albicioase , pufoase și ascuțite , dispuse în jurul inflorescenței , care crește pe crestele stâncoase ale munților ; albumeală , albumiță , edelvais ( Leontopodium alpinum ) ; floare - de - leac = plantă cu flori galbene - aurii , cultivată ca plantă decorativă ( Ranunculus repens ) ; floarea - Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare , de culoare albă sau roz ( Anemona nemorosa ) ; flori - de - paie = plantă originară din Australia , cu flori dispuse în capitule de diferite culori , care par uscate ca paiele ; imortele ( Helichrysum bracteatum ) . II. P . anal . 1. Desen , broderie , cusătură în formă de floare ( I 1 ) . 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului , a laptelui acru etc . 3. ( ...
FLÚIER , fluiere , s . n . 1. Instrument muzical popular de suflat , alcătuit dintr - un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri . 2. Instrument mic , mai ales de metal , cu care se fluieră ; fluierătoare . 3. ( Tehn . ) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete , făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi , întrebuințat mai ales pentru semnalizare . 4. Șuierătură , fluierătură . 5. ( Pop . ) Gambă ; tibia . [ Pr . : - flu -
FLÚTURE , fluturi , s . m . 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor , care au corpul bombat sau alungit și catifelat , patru aripi membranoase , acoperite cu solzi mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt , a căror larvă este o omidă . 2. ( La pl . ) Disc de metal mic și sclipitor , care se coase ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte ( femeiești ) ; fluturaș , paietă . 3. ( Tehn . ) Disc care se rotește în jurul unui diametru și care , montat într - o conductă , servește la reglarea cantității de carburant care intră într - un carburator . 4. ( Sport ) Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mișcarea simetrică și simultană a brațelor , asemănător cu fluturarea unor aripi : probă de înot în care se folosește acest procedeu . [ Var . : flútur s . m . ] - Probabil
FOÁRFECE , foarfece , s . n . 1. Unealtă sau mașină unealtă pentru tăiat , acționată manual sau mecanic , compusă din două lame tăioase suprapuse , având fiecare câte un mâner inelar și fiind unite între ele la mijloc cu un șurub . 2. ( Ec . ; în sintagma ) Foarfeca sau foarfecele prețurilor = decalaj între diferite prețuri . 3. Nod marinăresc format din două sau din trei bucle , folosit la legarea unei parâme . 4. ( Bot . ; în compusul ) Foarfeca - bălții = plantă acvatică ( submersă ) , cu frunze rigide dințate , cu flori albe , deschise la suprafața apei ( Stratiotes aloides ) . - [ Var . : foárfecă , foarfeci , s . f . , foárfec s .
FONDÁNT , - Ă , fondanți , - te , adj . , subst . 1. Adj . Care se moaie , care se topește ușor . 2. S . m . Substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile , formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii . 3. S . f . Bomboană preparată dintr - o umplutură moale cu nucă , zahăr , diferite arome etc . , acoperită cu o glazură asemănătoare cu șerbetul . 4. S . m . Medicament care ajută la reducerea unei