Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUNĂ

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 622 pentru BUNĂ.

CUVIINȚĂ

CUVIÍNȚĂ , cuviințe , s . f . Regulă de bună conduită , atitudine sau purtare cuviincioasă ; politețe ,

 

CUVIINCIOS

CUVIINCIÓS , - OÁSĂ , cuviincioși , - oase . adj . 1. Care respectă regulile bunei cuviințe , care corespunde acestor reguli ; decent , politicos ; cuvios ( 2 ) . 2. ( Înv . ) Potrivit , corespunzător , convenabil . [ Pr . : - vi - in - ] - Cuviință + suf . -

 

CUVIOȘIE

CUVIOȘÍE , cuvioșii , s . f . Bună - cuviință ; omenie ; cucernicie ,

 

DATORIE

... DATORÍE , datorii , s . f . 1. Sumă de bani sau orice alt bun

 

DATORIT

... DATORÍT , - Ă , datoriți , - te , adj . 1. ( Despre o sumă de bani sau un bun

 

DEȘĂNȚAT

DEȘĂNȚÁT , - Ă , deșănțați , - te , adj . 1. Dezmățat ; care încalcă limitele bunei - cuviințe . 2. Dezordonat , neglijent . 3. ( Reg . ; despre lucruri ) Ciudat , curios , straniu . - Et .

 

DEȚINĂTOR

DEȚINĂTÓR , - OÁRE , deținători , - oare , s . m . și f . Persoană care are în păstrare bunuri materiale ; persoană care posedă un lucru , un titlu , un premiu , o recompensă etc . - Deține + suf . -

 

DEȚINE

... DEȚÍNE , dețín , vb . III . Tranz . 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material . 2. A dispune de . . . , a poseda , a avea ; spec . a poseda un titlu , un premiu etc ...

 

DEFECȚIUNE

DEFECȚIÚNE , defecțiuni , s . f . Deranjament , defect care împiedică buna funcționare a unui mașini , a unui aparat , a unui mecanism , desfășurarea normală a unei acțiuni etc . [ Pr . : - ți - u - ] � Din defect . Cf . fr . %défection% , lat . %defectio , -

 

DELAPIDA

DELAPIDÁ , delapidéz , vb . I . Tranz . A sustrage , a fura , bani sau alte bunuri din avutul

 

DELICAT

DELICÁT , - Ă , delicați , - te , adj . 1. ( Despre ființe și lucruri , cu privire la forma , la aspectul lor ) Fin , gingaș , subțirel , grațios ; p . ext . fragil ; ( despre ființe ) plăpând , șubred , slăbuț . 2. De calitate bună ( în ceea ce privește finețea materialului și a execuției ) . 3. ( Despre oameni și despre manifestările lor ; adesea adverbial ) Plin de atenție , de grijă ; lipsit de asprime , de brutalitate , prevenitor . 4. ( Despre probleme , situații etc . ) Care cere mare băgare de seamă , prudență , rezervă , subtilitate ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>