Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru B

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 460 pentru B.

BÂRLĂDEANCĂ

BÂRLĂDEÁNCĂ , bârlădence , s . f . Femeie născută și crescută în municipiul

 

BÂZÂIALĂ

BÂZÂIÁLĂ , bâzâieli , s . f . Faptul de a bâzâi ; zgomot produs de insectele care zboară ; bâzâit , bâzâitură . [ Pr . : - zâ - ia ] - Bâzâi + suf . -

 

BÂZÂITURĂ

BÂZÂITÚRĂ , bâzâituri , s . f . Bâzâială . [ Pr . : - zâ - i - ] - Bâzâi + suf . -

 

BĂȘCĂLIE

BĂȘCĂLÍE s . f . A lua ( Arg . și fam . ; în expr . ) ( pe cineva ) în bășcălie sau a face bășcălie ( de cineva ) = a - și bate joc ( de cineva ) , a face de râs pe cineva . - Et .

 

BĂȘCĂLIOS

BĂȘCĂLIÓS , - OÁSĂ , bășcălioși , - oase , adj . ( Fam . ; despre oameni ) Care își bate joc de cineva sau ia în râs pe cineva ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care denotă luarea în râs a cuiva sau a ceva . - Bășcălie + suf . -

 

BĂȘICĂ

BĂȘÍCĂ , bășici , s . f . 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor , în care se strâng unele secreții ale organismului ; vezică . Bășica fierii . 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă ( seroasă ) . 3. Umflătură mică plină cu aer , care se face la suprafața lichidelor ( în timpul fierberii ) , a aluatului ( în urma dospirii ) etc . 4. Obiect ( de sticlă ) în formă

 

BĂȘICUȚĂ

BĂȘICÚȚĂ , bășicuțe , s . f . Diminutiv al lui bășică . [ Var . : ( reg . ) beșicúță s . f . ] - Bășică + suf . -

 

BĂȘTINAȘ

BĂȘTINÁȘ , - Ă , băștinași , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se află din moși - strămoși pe pământul pe care locuiește ; autohton , indigen , aborigen . - Baștină + suf . -

 

BĂBĂCUȚĂ

BĂBĂCÚȚĂ , băbăcuți , s . m . ( Înv . și reg . ) Diminutiv al lui babacă . - Babacă + suf . -

 

BĂBĂREASĂ

BĂBĂREÁSĂ , băbărese , s . f . ( Reg . ) Babă ( care descântă sau

 

BĂBORNIȚĂ

BĂBÓRNIȚĂ s . f . v .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>