Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTA
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 252 pentru ARTA.
SIDEROGRAFÍE s . f . Arta gravării în
SIMBOLÍSM s . n . Sistem de simboluri ( 1 ) , reprezentare prin simboluri . 2. Curent programatic în literatura și arta universală , constituit la sfârșitul secolului XIX , potrivit căruia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor ; mod de exprimare , de manifestare propriu acestui
... SIMBOLIZÁRE , simbolizări , s . f . Acțiunea de a simboliza și rezultatul ei ; reprezentare , în artă
SPECIALITÁTE , specialități , s . f . 1. Ramură a științei , a tehnicii , a artei etc . din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesiune . 2. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite . [ Pr . : - ci -
SPIC , spice , s . n . 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee , alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt , dispuse pe o axă centrală lungă . 2. Stilizare decorativă în formă de spic ( 1 ) , frecventă în arta populară pe cusături , țesături etc . 3. Vârful firelor de păr , mai lungi ( și de altă culoare ) , din blana unor animale . 4. ( În sintagma ) Spic de zăpadă ( sau , rar , de ploaie ) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie , care cad pe pământ . 5. ( Pop . ) Vârf de munte ;
STATUÁR , - Ă , statuari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la statui , care ține de sculptarea statuilor . 2. S . f . Arta statuară ( 1 ) ; ( concr . ) operă statuară . [ Pr . : - tu -
STILIZÁ , stilizez , vb . I . Tranz . 1. A da unui text o formă mai corectă , mai îngrijită . 2. ( În artele plastice ) A reproduce un obiect din natură în linii simplificate , esențiale , în scop
STRATEGÍE s . f . Parte componentă a artei militare , care se ocupă cu problemele pregătirii , planificării și ducerii războiului și operațiilor
STÚDIU , studii , s . n . 1. Acțiunea de a studia ( 1 ) ; muncă intelectuală susținută depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice într - un anumit domeniu . 2. Materie de învățământ . 3. Lucrare , operă științifică . 4. ( În artele plastice ) Schiță parțială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul , sculptorul etc . compune și execută o operă
... înălțător , minunat . Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman ; Poarta Otomană . 2. S . n . Forma cea mai înaltă a perfecțiunii ( în estetică , artă
TÁCTIC , - Ă , tactici , - ce s . f . , adj . I. S . f . 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă de studiul , organizarea , pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate . 2. Știința de a determina , pentru o perioadă relativ scurtă , linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic , în funcție de împrejurările social - politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental . II. Adj . Care ține de tactică ( I ) , privitor la tactică ; conform cu o anumită