Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 2161 - 2170 din aproximativ 8917 pentru UN.
ORTOSCOPÍE s . f . Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu prezenta imagini
... raport cu o anumită poziție a sa ; vibrație , pendulare , oscilare . 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un
... OSPĂTĂRÍȚĂ , ospătărițe , s . f . 1. Angajată din sectorul comercial care servește pe consumatori și încasează contravaloarea consumației , într - un restaurant sau în alt local de consumație ; chelneriță . 2. ( Înv . ) Patroană a unui birt , a unei ospătării ; hangiță . - Ospătar + suf . - iță ...
... OSPĂTÁR , ospătari , s . m . 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într - un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației ; chelner . 2. ( Înv . ) Patron al unui birt , al unei ospătării ; birtaș , hangiu . - Ospăta + suf ...
... OSTÁTIC , ostatici , s . m . Persoană din rândul populației civile oferită sau reținută de către un stat , de către o organizație etc . drept garanție pentru îndeplinirea unor obligații asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate împotriva statului sau ...
OSTEOPLASTÍE , osteoplastii , s . f . Operație de înlocuire a unui fragment de os sau a unui os întreg cu bucăți corespunzătoare de os , de metal sau de material plastic . [ Pr . : - te -
OSTEOSINTÉZĂ , osteosinteze , s . f . Intervenție chirurgicală care constă în reunirea și imobilizarea fragmentelor unui os fracturat cu ajutorul unor plăci sau fire metalice . [ Pr . : - te -
OTORAGÍE , otoragii , s . f . ( Med . ) Scurgere a unei cantități de sânge din ureche în urma unei tumori , a vegetațiilor , a polipilor
OVÁȚIE , ovații , s . f . Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare , exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări , a unei serbări etc . , față de o persoană , o acțiune , o inițiativă
PÂRGÁR , pârgari , s . m . 1. ( În evul mediu , în organizarea administrativă a țărilor românești ) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg ( compus din 6 până la 12 persoane ) . 2. ( Reg . ; în vechea organizare administrativă ) Vătășel la
PĂCÁT , păcate , s . n . 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericești , abatere de la o normă ( religioasă ) ; fărădelege ; p . gener . faptă vinovată , greșeală , vină . 2. Cusur , defect , scădere ; slăbiciune , patimă , viciu . 3. Întâmplare rea ; nenorocire , năpastă , pacoste , necaz . 4. ( Eufemistic ) Diavol , drac ,