Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STUDIAT

 Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 338 pentru STUDIAT.

NUMISMAT

NUMISMÁT , - Ă , numismați , - te , s . m . și f . Persoană care colecționează ( și studiază ) monede și medalii vechi ; specialist în

 

NUMISMATIC

NUMISMÁTIC , - Ă , numismatici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină auxiliară a istoriei , care se ocupă cu istoricul monedelor , al medaliilor vechi etc . , studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei , al gravurii , al baterii , al circulației etc . , precum și documentele conținând date referitoare la monede . 2. Adj . Care aparține numismaticii ( 1 ) , privitor la

 

OBIECTIV

OBIECTÍV , - Ă , obiectivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Fil . ) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea . 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat , detașat de impresii subiective ; nepărtinitor , imparțial ; obiectivist ( 2 ) . 3. ( Gram . ) Care se referă la obiectul direct sau indirect . Reflexiv obiectiv . II. S . n . 1. Sistem optic convergent , format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic ( de fotografiat , microscop , lunetă etc . ) , fiind îndreptat spre obiectul studiat . 2. Porțiune de teren , localitate , fortăreață etc . care prezintă interes în timp de război . 3. Fig . Scop , țintă ,

 

OBSERVA

... obsérv , vb . I . Tranz . 1. A băga de seamă , a remarca . 2. A examina cu atenție , a studia , a cerceta ; a scruta . 3. A spiona , a iscodi , a pândi . 4. ( Rar ) A ...

 

OBSERVATOR

OBSERVATÓR^2 , - OÁRE , observatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care observă , cercetează sau studiază ceva . 2. Adj . Care observă , scrutează ; pătrunzător , perspicace . 3. Adj . Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu , asupra unei greșeli etc . săvârșite . Notă observatoare . OBSERVATÓR^1 , observatoare , s . n . 1. ( Mai ales în sintagma observator astronomic ) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești , fenomenelor astronomice , meteorologice etc . ; instituția aflată în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare

 

OFIOLOGIE

OFIOLOGÍE s . f . Ramură a zoologiei care studiază șerpii ; ofiografie . [ Pr . : - fi -

 

ONOMASIOLOGIE

ONOMASIOLOGÍE s . f . Ramură a lingvisticii care studiază mijloacele folosite de una sau de mai multe limbi pentru a exprima o anumită noțiune . [ Pr . : - si -

 

ONTOLOGIE

ONTOLOGÍE s . f . , Ramură a filosofiei care studiază trăsăturile generale ale

 

OROGENIE

OROGENÍE s . f . 1. Orogeneză . 2. ( Rar ) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase

 

ORTODONTOLOGIE

ORTODONTOLOGÍE s . f . Specialitate a stomatologiei care studiază anomaliile de poziție , dezvoltare etc . a dinților pe arcadele dentare și tratamentul

 

OSMOMETRIE

OSMOMETRÍE , osmometrii , s . f . Parte a fizicii care studiază determinarea presiunilor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>