Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORGANIC
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 286 pentru ORGANIC.
NUCLEÍNĂ , nucleine , s . f . Substanță organică bogată în fosfor , pe care o conține nucleul proteinelor . [ Pr . : - cle -
NUCLEÓL , nucleoli , s . m . Corpuscul sferic constituit din proteine , enzime și acizi nucleici , care se găsește în nucleul unei celule organice . [ Pr . : - cle -
... NUCLEOPROTEÍDĂ , nucleoproteide , s . f . Compus organic
NUCLÉU , nuclee , s . n . 1. ( Fiz . ) Particulă centrală a unui atom alcătuită din protoni și neutroni , purtătoare de sarcini electrice pozitive , în care este concentrată aproape toată masa atomului . 2. ( Chim . ) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite , care formează scheletul moleculelor unei substanțe și care rămâne neschimbat la toți derivații substanței respective . 3. ( Biol . ) Element constitutiv al celulei organice , de formă sferică sau ovoidală , situat în plasmă , având o structură proprie și îndeplinind funcții însemnate în viața celulei . 4. Fig . Element esențial , central al unui lucru , al unei
OMOLÓG , - OÁGĂ , omologi , - oage , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată ) Care corespunde , care se află în corespondență . Laturi omoloage . 2. Adj . ( Despre o substanță organică ) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen . Hidrocarburi omoloage . 3. Adj . ( Biol . ; despre unele organe ) Care are structură asemănătoare și origine comună , dar formă externă și funcțiuni diferite . 4. S . m . Persoană care deține o funcție oficială într - o organizație sau într - un stat , privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într - o altă organizație sau într - un alt
... ORGANICITÁTE s . f . ( Fil . ) Caracter organic
... ORGANIZÁ , organizez , vb . I . Tranz . A face ca un grup social , o instituție etc . să funcționeze sau să acționeze organic ( repartizând însărcinările și coordonându - le conform unui plan adecvat ) ; a stabili și a coordona mijloacele tehnice , economice , administrative , astfel încât să ...
ORGANOGÉN , - Ă , organogeni , - e , adj . 1. ( Despre elemente chimice ) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor . 2. ( Despre minerale , roci , minereuri , formații geologice ) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale ; care s - a format sub acțiunea
ORGANOLÍT , organolite , s . n . ( Geol . ) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe
... ORGANOSÓL , organosoli , s . m . Soluție coloidală aflată într - un lichid organic
OZÓN s . n . Corp gazos de culoare albăstruie , cu miros caracteristic , a cărui moleculă se compune din trei atomi de oxigen , care se găsește în natură sau se poate obține prin descărcări electrice în aer și este folosit ca antiseptic și la sinteze