Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIJLOC
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 404 pentru MIJLOC.
JANSENÍSM s . n . Curent social - religios apărut în Olanda și în Franța la mijlocul sec . XVII , care exprima opoziția unei părți a burgheziei față de iezuitism , preluând concepția despre predestinare și propovăduind o morală
JUMĂTÁTE , jumătăți , s . f . 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg ; parte dintr - un întreg divizat în două părți aproximativ egale . 2. Soție . 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp . 4. ( Eliptic ) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr - un litru sau dintr - un kilogram . 5. ( Reg . ) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce . [ Var . : ( fam . și reg . ) jumá , jumáte s . f . ] - Et .
JUR ^3 , jururi , s . n . ( Pop . ) Jurământ . JUR ^2 , jururi , s . n . Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva ; împrejurime ; vecinătate . JUR ^1 , juri , s . m . ( Astăzi rar ) Jurat ^
... LEAC , leacuri , s . n . ( Pop . ) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli ; medicament , doctorie , tratament , remediu . 2. ( În expr . ) Fără ( de ) leac de . . . = fără nici un pic de . . . ( În construcții negative ) ( Nici ...
... LECTÍCĂ , lectici , s . f . Un fel de pat sau de scaun , purtat de cai sau de oameni , întrebuințat ca mijloc
... uni două corpuri , prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt ; joncțiune . 2. Mijloc de comunicare ( aeriană , telegrafică etc . ) . 3. Piesă , dispozitiv , obiect ( flexibil ) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte , cu care este fixat , imobilizat cineva ...
LÍBER^1 , libere , s . n . ( Bot . ) Complex de vase din țesutul plantelor prin care circulă seva elaborată ; parte a scoarței plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase și în care se află țesuturile de nutriție , de susținere etc . LÍBER^2 , - Ă , liberi , - e , adj . 1. ( Despre oameni ) Care se bucură de libertate , de independență individuală și cetățenească , care are drepturi politice și cetățenești depline . 2. ( Despre oameni ) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa , de a face sau de a nu face ceva ; care nu este supus nici unei constrângeri ; slobod . 3. ( Despre acțiuni ) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar . 4. ( Despre timp ) De care se poate dispune la bunul plac , care este în afara obligațiilor ( profesionale ) . 5. ( Despre bănci , scaune , locuințe etc . ) Care nu este ocupat , gol ; neînchiriat . 6. ( Despre oameni ) Care nu are obligații față de alții ; neangajat , disponibil . 7. Care este lipsit de artificialitate , natural , degajat , armonios , ușor . 8. ( În loc . adv . ) În aer liber = în plin aer , în mijlocul naturii . Sub cerul liber = afară , într - un loc
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
LÍMITĂ , limite , s . f . 1. Punct extrem , margine ( a unei suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii , al unei regiuni etc . ; graniță , hotar . Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii . 3. Fig . Punct până la care pot ajunge posibilitățile , facultățile , mijloacele etc .
... LITERATÚRĂ , literaturi , s . f . 1. Artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba ; beletristică . 2. Totalitatea operelor beletristice ale unei epoci , ale unei țări , ale unui grup social etc . 3. Totalitatea operelor scrise care ...
LOGOCLONÍE , logoclonii , s . f . ( Med . ) Defect al vorbirii constând din repetarea unei silabe la mijlocul sau la finalul unui