Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXPRIMAT
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 417 pentru EXPRIMAT.
KILOMÓL , kilomoli , s . m . ( Chim . ) Cantitate de substanță a cărei masă , exprimată în kilograme , este numeric egală cu masa moleculară . [ Scris și : chilomol - Abr . : kmol ] - Kilo ^2 - +
... LĂUDÁ , láud , vb . I . Tranz . A exprima
LACÓNIC , - Ă , laconici , - ce , adj . ( Despre vorbire , stil ) Care se exprimă în puține cuvinte ; scurt , succint , concis ,
LATITÚDINE , latitudini , s . f . 1. Distanța unghiulară a unui punct de pe glob față de ecuator , măsurată pe meridianul care trece prin acel punct și exprimată în grade , minute și secunde . 2. Fig . Libertate de acțiune , posibilitate de a acționa după
LÁUDĂ , laude , s . f . Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva ; cuvinte prin care se exprimă această prețuire ;
LÉGE , legi , s . f . I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale , necesare , generale , relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen , între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces . II. 1. Normă cu caracter obligatoriu , stabilită și apărată de puterea de stat . 2. ( Pop . ) Proces , judecată . 3. Legalitate , constituționalitate . III. Religie ,
LÉNEȘ , - Ă , leneși , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) căruia îi lipsește dorința , plăcerea de a munci , de a fi activ , căruia îi e lene ; ( om ) trândav . 2. Adj . Care trădează , exprimă lene . Gesturi leneșe . 3. S . m . ( La pl . ) Familie de animale mamifere din America de Sud , cu corp robust , cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite , care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă ( Bradypodidac ) ; ( și la sg . ) animal din această familie . - Lene + suf . - eș . ( 2 ) Calc după fr . paresseux , germ .
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
LIMBÁJ , limbaje , s . n . 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbă , grai . 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită . 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale . 4. ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare . [ Pl . și : limbajuri ] - Limbă + suf . - aj ( după fr . langage ) . LIMBÁJ s . n . ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în
LÍRIC , - Ă , lirici , - ce , adj . 1. ( Mai ales despre poezii ) Care exprimă direct stări afective personale , sentimente intime . 2. Care aparține poeziei ( sau literaturii ) lirice ( 1 ) , care este caracteristic poeziei lirice , privitor la poezia lirică . 3. Care aparține muzicii de operă , referitor la muzica de
... LIRÍSM s . n . Conținutul liric ( 1 ) al unei opere ; inspirație , atitudine lirică ; mod exaltat de a simți sau de a exprima