Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANUMIT
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 1188 pentru ANUMIT.
... ȘEDÉRE , șederi , s . f . 1. Faptul de a ședea . 2. Popas făcut într - un loc pentru a petrece un anumit
ȘERÍF^2 , șerifi , s . m . Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii , însărcinat cu menținerea ordinii într - un district sau comitat , având în anumite cazuri și puteri judecătorești . ȘERÍF^1 , șerifi , s . m . Prinț arab socotit urmaș al lui
ȘISTOZITÁTE s . f . Proprietate a anumitor sedimente ( argiloase ) și a unor roci metamorfice de a se desface în plăci subțiri sau în foi cu suprafețe paralele . [ Var . : șistuozitáte s .
ȘLEFUÍ , șlefuiesc , vb . IV Tranz . 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare , pilire , tăiere sau rindeluire , pentru a o netezi sau pentru a - i da o anumită formă ; a lustrui . 2. A tăia suprafața unei pietre ( prețioase ) în fațete fine ( pentru a - i mări valoarea și
ȘPRIȚ ^2 , șprițuri , s . n . Aparat folosit la ornarea prăjiturilor . ȘPRIȚ ^1 , șprițuri , s . n . Băutură obținută din vin cu sifon sau cu apă minerală ; o anumită cantitate din această
... cunoaștere . 2. Conștiință . II. 1. Pregătire intelectuală , instrucție ; învățătură , erudiție . 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură , societate și gândire ; ansamblu de cunoștințe dintr - un anumit
ȘÚIER , șuiere , s . n . 1. Zgomot caracteristic , ascuțit și puternic , pe care îl fac vântul , furtuna , vijelia ; șuierătură . 2. Zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează , se mișcă , se învârtesc sau spintecă aerul cu iuțeală ; șuierătură . 3. Sunet ascuțit , strident și prelung produs cu ajutorul unui instrument special ( signal , sirenă etc . ) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete ; șuierătură . 4. Sunet sau țipăt ( ascuțit ) scos de unele animale și păsări ; șuierătură . [ : Pr . : șu -
ȘUT ^3 , - Ă adj . v . ciut . ȘUT ^2 , șuturi , Lovitură ( puternică ) dată cu piciorul , cu mâna , cu capul sau cu un instrument special în minge , la anumite jocuri sportive . ȘUT ^1 , șuturi , s . n . Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într - o mină ; schimb ; normă a unui miner în timpul unui
ȚIGĂRÁR , țigărari , s . m . Insectă din ordinul coleopterelor , de culoare albastră - verzuie cu reflexe aurii , care își depune ouăle pe frunzele anumitor plante pe care le răsucește în formă de țigară de foi ( Byctiscus betulae ) . - Țigară + suf . -
ȚINTÁR , țintare , ( 1 ) s . n . țintari , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special pe care jucătorii mișcă piese după anumite reguli ; moară . 2. S . m . ( Ornit . ) Inăriță . - Țintă + suf . -
... ȚINUTÁȘ , - Ă , ținutași , - e , s . m . și f . ( Înv . ) Persoană care locuia într - un anumit