Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUFERI

 Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 261 pentru SUFERI.

PARTICIPIU

PARTICÍPIU , participii , s . n . Mod verbal impersonal și nepredicativ , cu forme deosebite după gen și după număr , denumind acțiunea suferită de un

 

PASIV

PASÍV , - Ă , pasivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu reacționează în nici un fel , care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face , vede etc . ; inactiv . 2. ( Gram . ; despre diateze , forme verbale , conjugări etc . ) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de alteineva . 3. ( Despre metale , aliaje ) Care prezintă fenomenul de pasivitate ( 2 ) . II. S . n . 1. ( Fin . ; adesea adjectival ) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi , privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor . 2. ( Jur . ) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în

 

PERFECȚIONIST

PERFECȚIONÍST , - Ă , perfecționiști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. ( Adept ) al perfecționismului ( 1 ) . 2. Persoană care suferă de perfecționism (

 

PETROGRAFIE

PETROGRAFÍE s . f . Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pământului din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice , al formării lor , al transformărilor pe care le suferă , al răspândirii lor în scoarță

 

PIROMAN

PIROMÁN , - Ă , piromani , - e , s . m . și f . Persoană care suferă de

 

PIROMETAMORFISM

PIROMETAMORFÍSM s . n . Totalitate a transformărilor suferite de rocile din vecinătatea imediată a unui corp eruptiv din cauza temperaturilor

 

PLASTOMER

... PLASTOMÉR , plastomeri , s . m . Produs molecular care , în anumite condiții de temperatură , poate suferi

 

PLICTISI

... PLICTISÍ , plictisesc , vb . IV . 1. Refl . A suferi , a fi cuprins de plictiseală , a avea un gol sufletesc ; a - i fi urât , a lâncezi . 2 ...

 

POLARIZAȚIE

POLARIZÁȚIE , polarizații , s . f . Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezintă proprietatea de polaritate sau care a suferit o

 

POLARIZARE

POLARIZÁRE , polarizări , s . f . Acțiunea de a ( se ) polariza și rezultatul ei . 1. ( Fiz . ) Proces prin care un corp sau un sistem fizic dobândește proprietatea de polaritate ( 1 ) ; stare a unui corp care a suferit un astfel de proces . 2. ( Lingv . ) Dezvoltare în direcții opuse a sensurilor unui cuvânt , nediferențiate la origine . 3. ( Fil . ) Formare a unor termeni opuși polari ; realizare a unei polarități ( 3 ) . - V.

 

PONIVOS

PONIVÓS , - OÁSĂ , ponivoși , - oase , adj . , s . m . și f . 1. ( Ființă ) care are un defect de vedere , care nu vede bine , care suferă de miopie sau nu vede decât cu un singur ochi . 2. ( Om ) prost , nătâng , leneș sau urâcios . [ Var . : ponihós , - oásă adj . ] - Poniv ( reg . " miop " < rus . ) + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>