Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SOCIAL
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 306 pentru SOCIAL.
NEOFREUDÍSM s . n . Denumire germanică pentru curentele psihanalitice apărute după 1930 care acceptă importanța factorilor sociali și culturali în apariția nevrozelor ; neopsihanaliză . [ Pr . : ne - o -
... relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte ; p . ext . stare , atitudine neutră ( 1 ) a unei persoane sau a unui grup social
NOBILÍME s . f . ( În unele țări , și în epoca modernă . ) 1. Categorie socială cuprinzând ( în societatea medievală ) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor , care au păstrat unele privilegii de castă ; aristocrație , noblețe ( 2 ) . 2. ( Rar ) Noblețe ( 1 ) . - Nobil + suf . -
... NOMÁD , - Ă , nomazi , - de , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană , grup social
... NONVIOLÉNȚĂ s . f . Doctrină social
NOTABILITÁTE , notabilități , s . f . ( Mai ales la pl . ) Personalitate de seamă , cu o situație politică ori socială importantă , personaj important , cu prestigiu , cu vază ;
... decât schița , mai scurtă și mai simplă decât romanul , care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje ( prezentate în mediul lor social
ÓBȘTE , obști , s . f . 1. ( Înv . și pop . ) Colectivitate , comunitate , populație , popor ; p . ext . masă mare de oameni , gloată , mulțime ; obștime . 2. ( Înv . ) Spec . Comunitate a călugărilor de la o mănăstire ; p . ext . chinovie . 3. ( Înv . ) Obștească adunare ; p . ext . adunare , consiliu . 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale , care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea
OBIECTIVÍSM s . n . 1. Atitudine de falsă obiectivitate , de pretinsă nepărtinire , de renunțare la orice luare de poziție , la orice apreciere critică în domeniul cunoștințelor sociale . 2. ( Ieșit din uz ) Obiectivitate ( 2 ) . - Obiectiv + suf . - ism . Cf . germ . %Objektivismus% , rus . %ob ?
OBRÁZ , obraji , ( 1 ) s . m . , obraze , ( 2 , 3 , 4 ) s . n . 1. S . m . Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței ; pielea care acoperă aceste părți . 2. S . n . Partea anterioară a capului omenesc ; față , figură , chip . 3. S . n . ( Înv . ; adesea urmat de determinări adjectivale ) Persoană , ins . Obraz subțire = persoană fină , pretențioasă , care trăiește în lux . 4. S . n . ( Înv . ; de obicei la sg . ) Rang , condiție , stare socială . [ Pl . și : ( 2 , 3 )
OLIGOFRENOPEDAGOGÍE s . f . Ramură a pedagogiei speciale care se ocupă de instruirea , educarea și recuperarea socială a copiilor cu deficiență