Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELIGIOS

 Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 240 pentru RELIGIOS.

SACRU

... SÁCRU^2 s . n . v . sacrum . SÁCRU^1 , - Ă , sacri , - e , adj . 1. Cu caracter religios

 

SCHISMĂ

SCHÍSMĂ , schisme , s . f . Separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține ; p . ext . dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci ; ruptură provocată de o deosebire de păreri ;

 

SCOPIT

SCOPÍT , - Ă , scopiți , - te , adj . s . m . 1. Adj . ( Pop . ) Castrat , jugănit . 2. S . m . Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării ;

 

SECTĂ

SÉCTĂ , secte , s . f . Comunitate religioasă desprinsă de biserica oficială respectivă ; p . ext . grup ( închis ) alcătuit din adepții unei doctrine ( filozofice sau

 

SECTANT

SECTÁNT , - Ă , sectanți , - te s . m . și f . Adept al unei secte

 

SECTAR

SECTÁR , - Ă , sectari , - e , s . m . , adj . 1. S . m . Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine ( politice , religioase etc . ) . 2. Adj . De sectă sau de sectar ( 1 ) ; intolerant față de cei cu alte convingeri ;

 

SFEȘTANIE

SFEȘTÁNIE , sfeștanii , s . f . Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități , la darea în folosință a unei construcții etc . sau la diferite cerințe ale credincioșilor , constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită . [ Var . : ( reg . ) feștánie s .

 

SLUJBĂ

... Rar ) Misiune , sarcină , însărcinare . II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători ; oficiere ; serviciu religios

 

SMIRNĂ

SMÍRNĂ^2 s . f . Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic ( Styrax benzoin ) , care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină , în parfumerie , la ceremoniile religioase și la îmbălsămare . SMÍRNĂ^1 adv . În poziție de drepți ; ( stând ) nemișcat , țeapăn ( de frică , de respect ) . [ Var . : smírna

 

SOBOR

SOBÓR , soboare , s . n . 1. ( Înv . ) Adunare , întrunire , consfătuire ; sfat . 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de

 

SOFIST

SOFÍST , - Ă , sofiști , - ste , s . m . și f . Filozof și retor în antichitatea greacă , la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii ( prin respingerea soluțiilor mistico - religioase ) , mai târziu adept al idealismului filozofic , care folosea ca metodă de discuție argumentarea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>