Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORDIN

 Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 284 pentru ORDIN.

NORMĂ

NÓRMĂ , norme , s . f . 1. Regulă , dispoziție etc . obligatorie , fixată prin lege sau prin uz ; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă . 2. Criteriu de apreciere , de reglementare . 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într - o unitate de timp ; ( concr . ) produs realizat în acest

 

NOTĂTIȚĂ

NOTĂTÍȚĂ , notătițe , si . Gen de păsări din ordinul picioroangelor , din regiunile nordice , care seamănă cu niște rațe mici ( Phalaropus ) ; pasăre din acest gen . - Et .

 

NUMĂRA

NUMĂRÁ , númăr , vb . I . Tranz . 1. A socoti câte unități sunt într - un șir , într - o serie , într - un grup etc . ; a determina numărul de elemente dintr - o mulțime ; a afla , a înregistra , a verifica numărul unui șir de obiecte etc . ; p . ext . ( pop . ) a socoti , a calcula . 2. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă . 3. A da ceva cu număr , socotind ; p . ext . a plăti ( în bani ) . 4. A considera , a pune ceva sau pe cineva în același număr , în același grup ; a cuprinde , a îngloba , a reuni un anumit

 

NUMEROTA

NUMEROTÁ , numerotez , vb . I . Tranz . A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă ( pentru a le putea identifica și a le deosebi între

 

NUMEROTAT

NUMEROTÁT^2 , - Ă , numerotați , - te , adj . Care poartă un număr de ordine ( pentru a putea fi identificat și deosebit ) ; înregistrat sub un anumit număr ; spec . paginat . - V. numerota . NUMEROTÁT^1 s . n . Numerotare . - V.

 

ORÂNDUI

ORÂNDUÍ , orânduiesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) așeza , a ( se ) grupa într - o anumită ordine ; a ( se ) aranja . 2. Tranz . A hotărî , a dispune ; a ridica la o demnitate ; a numi , a desemna ; a investi . 3. Tranz . ( Înv . și pop . ) A decide , a fixa , a stabili . 4. Tranz . ( Înv . și pop . ) A pune la cale ; a

 

ORÂNDUIT

ORÂNDUÍT , - Ă , orânduiți , - te , adj . 1. Pus , așezat într - o anumită ordine ; aranjat , rânduit . 2. ( Înv . ) Împuternicit , învestit . 3. ( Înv . ) Stabilit , fixat , hotărât ,

 

ORBEȚ

ORBÉȚ , ORBEÁȚĂ , orbeți , - e , adj . , s . 1. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) care nu vede bine sau nu vede deloc ; p . ext . cerșetor ( orb ^2 ) . 2. S . m . Mamifer din ordinul rozătoarelor , asemănător cu cârtița , cu ochii ascunși sub piele , care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini ; cățelul - pământului ( Spalax microphtalmus ) . [ Var . : orbéte s . m . ] - Orb + suf . -

 

ORDONANȚA

... ORDONANȚÁ , ordonanțez , vb . I . Tranz . A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe , a unui ordin

 

ORDONAT

ORDONÁT , - Ă ordonați , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Căruia îi place ordinea , care păstrează ordinea , dichisit ; p . ext . disciplinat , echilibrat . 2. ( Despre obiecte ) ( Pus ) în ordine , rânduit după anumite criterii ,

 

ORGANIZARE

ORGANIZÁRE , organizări , s . f . Acțiunea de a ( se ) organiza și rezultatul ei ; p . ext . rânduială , disciplină , ordine . V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>