Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN VEDEREA
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 601 pentru IN VEDEREA.
DESTINÁ , destinez , vb . I . Tranz . 1. A stabili , a hotărî ( ceva ) dinainte , în vederea unui scop ; a hărăzi . 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru ; a ursi , a meni , a sorti , a
DESTRĂMÁ , destrám , vb . I . 1. Refl . ( Despre țesături sau obiecte țesute ) A se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare ; a se rupe . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A desface , a deșira un ghem , o împletitură etc . 3. Tranz . A mărunți semifabricatele fibroase ( celuloza , maculatura etc . ) în vederea transformării lor în paste de hârtie . 4. Tranz . și refl . ( Adesea fig . ) , A ( se ) descompune , a ( se ) desface în elementele componente ; a ( se ) dizolva , a ( se ) dezmembra , a ( se ) nimici ; p . ext . a slăbi . - Des ^1 - +
DETECTÁ , detectez , vb . I . Tranz . A identifica , a descoperi , a determina existența unui element care este ascuns (
... I . Refl . ( Livr . ; întrebuințat numai la timpurile compuse ) A se sminti , a se țicni ; a decădea din punct de vedere
... DETRACÁT , - Ă , detracați , - te , adj . ( Livr . ; adesea substantivat ) Smintit , țicnit , dezechilibrat ; decăzut din punct de vedere
... DEZINTERESÁT , - Ă , dezinterersați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care nu are în vedere
... DIACRÓNIC , - Ă , diacronici , - ce , adj . ( Despre o metodă de studiu , un punct de vedere
... DIMINUÁ , diminuéz , vb . I . Tranz . și refl . . A face să devină sau a deveni mai mic ( din punct de vedere
DIPLOPÍE , diplopii , s . f . Tulburare a vederii care constă în perceperea dublă a imaginii unui
DISCÚȚIE , discuții , s . f . 1. Schimb de păreri , de vederi ; convorbire , conversație . 2. Cercetare , analiză , examinare , dezbatere minuțioasă a . unei probleme , făcută de obicei în cadrul unui colectiv organizat . [ Var . : discuțiúne s .
DISPOZITÍV , dispozitive , s . n . 1. Ansamblu de piese legate între ele într - un anumit fel ( de obicei imobil ) și care îndeplinește o funcție bine determinată într - un sistem tehnic . 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări ; p . ext . ( concr . ) trupele astfel dispuse pe teren ( împreună cu zona în care se află ) . 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești , în care se arată soluția dată litigiului ( și unele dispoziții