Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IESE
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 325 pentru IESE.
NEOBIȘNUÍT , - Ă , neobișnuiți , - te , adj . Care iese din comun , care are un caracter aparte , unic ; p . ext .
NEVÓIE , nevoi , s . f . 1. Ceea ce se cere , se impune să se facă ; trebuință , necesitate , cerință ; spec . chestiune , situație , afacere a cărei rezolvare are caracter urgent , presant . 2. Stare de sărăcie , de lipsă , de mizerie în care se află cineva ; stare de jena financiară . 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală , un necaz , o nenorocire ; ( la pl . ) greutăți , încercări , vicisitudini pe care le are de suportat cineva . 4. ( Înv . ) Constrângere . 5. ( Pop . ) Lucru , fapt ieșit din comun , care miră , uimește ; ciudățenie , minunăție ; drăcovenie ,
OARECÁRE , oarecare , adj . nehot . , pron . nehot . I. Adj . nehot . 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape ; oareșicare . 2. Indiferent care ; careva . 3. Fără importanță , neînsemnat ; care nu iese din comun . II. Pron . nehot . ( Înv . și reg . ) Cineva , unul ; careva . - Oare +
ÓBER , oberi , s . m . ( Ieșit din uz ) Chelner - șef , oberchelner . [ Var . : óbăr s .
ÓBERȚAL , oberțali , s . m . ( Ieșit din uz ) Chelner care făcea încasările de la clienți . - Ober +
ÓBERCHELNER , oberchelneri , s . m . ( Ieșit din uz ) Chelner - șef ; ober . [ Var . : óbărchelner s . m . ] - Ober +
OBIECTIVÍSM s . n . 1. Atitudine de falsă obiectivitate , de pretinsă nepărtinire , de renunțare la orice luare de poziție , la orice apreciere critică în domeniul cunoștințelor sociale . 2. ( Ieșit din uz ) Obiectivitate ( 2 ) . - Obiectiv + suf . - ism . Cf . germ . %Objektivismus% , rus . %ob ?
OBIECTIVÍST , - Ă , obiectiviști , - ste , adj . 1. Care aparține obiectivismului ( 1 ) , privitor la obiectivism , care manifestă obiectivism . 2. ( Ieșit din uz ) Obiectiv ( I 2 ) . - Obiectiv + suf . - ist . Cf . germ . %
ODĂIÁȘ , odăiași , s . m . 1. ( Ieșit din uz ) Om de serviciu la tribunal , prefectură etc . ; camerist . 2. ( Înv . și reg . ) Om care locuiește afară din sat , într - o odaie ( 2 ) . [ Pr . : - dă - iaș ] - Odaie + suf . -
OFIȚÉR , ofițeri , s . m . I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general ; persoană care poartă unul dintre aceste grade . 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale ; persoană având acest titlu . 3. ( Ieșit din uz ) Grad ( mai mare decât cel de cavaler ) conferit prin anumite decorații ; persoană care a primit acest grad . II. ( Pop . ) Varietate de crap lung și subțire , cu capul mare și osos , cu carnea tare și puțin gustoasă , care trăiește în bălțile din Delta Dunării ( Cyprinus carpio
OLTEÁN , - Ă , olteni , - e , s . m . , adj . I. S . m . 1. Persoană care face parte din populația de bază a Olteniei sau este originară de acolo ; ( la pl . ) populație care locuiește în Oltenia . 2. ( Ieșit din uz ) Precupeț ( originar din Oltenia ) care făcea comerț ambulant cu fructe , legume etc . II. Adj . Care aparține Olteniei sau oltenilor ( I ) , privitor la Oltenia sau la olteni , originar din Oltenia ; oltenesc . - Olt ( n . pr . ) + suf . -