Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CURSUL
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 238 pentru CURSUL.
... SEMINARIZÁ , seminarizéz , vb . I . Tranz . A prelucra , în cadrul unui seminar , materia predată la curs
SERÁL , - Ă , serali , - e , adj . De seară ; ( despre forme și instituții de învățământ ) ale căror cursuri se țin
... SERALÍST , - Ă , seraliști , - ste , adj . , s . m . și f . ( Elev sau student ) care urmează un curs
SERICÍNĂ , sericine , s . f . Proteină solubilă care acoperă firele de mătase naturală ( și care este îndepărtată în cursul procesului de
SEROLOGÍE s . f . 1. Știință care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice , specifice sau nespecifice ; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidență a anticorpilor din serul sangvin , precum și studiul antigenelor microbiene și celulare și a toxinelor . 2. Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor
SIALORÉE s . f . Secreție exagerată de salivă întâlnită în cursul gravidității , în unele boli nervoase etc . [ Pr . : si - a - lo - re -
SINDRÓM , sindroame , s . n . Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli , dându - i nota caracteristică . [ Pl . și :
... SINUOZITÁTE , sinuozități , s . f . ( Adesea fig . ) Curbă , cotitură a unui drum , a unui curs
... a unor mărfuri . 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea ( și vânzarea ) valorilor , cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs
STĂVILÁR , stăvilare , s . n . 1. Construcție de lemn , de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare , servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor ; baraj , zăgaz , opust . 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului ( 1 ) , acționate manual sau mecanic ; stavilă . 3. Întăritură de protecție în apropierea unui pod . 4. Fig . ( Rar ) Obstacol , piedică ; împotrivire . - Stavilă + suf . -
STĂVILÍ , stăvilesc , vb . IV . Tranz . 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar ; a zăgăzui . 2. Fig . A opri , a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze