Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������������������������������������������IE
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 1630 pentru ������������������������������������������������������IE.
PRIMÁR , - Ă , primari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Inițial , primordial , originar ; p . ext . de prim grad , de primă importanță , de bază . 2. ( Despre elemente și compuși chimici ) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical . II. S . m . Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune , cu atribuții administrative . [ Var . : ( II , pop . ) primáre s .
PRIN prep . I. ( Introduce un complement circumstanțial de loc ) 1. ( Complementul arată spațiul pe care îl străbate sau pe unde pătrunde ceva ) Lumina trece prin geam . 2. ( Complementul arată spațiul în interiorul căruia se desfășoară sau are loc o acțiune ) În , pe undeva . Se ascund prin văgăuni . II. ( Introduce un complement circumstanțial instrumental ) Cu . . . , cu ajutorul . . . , pe calea . . . , utilizând . Se înțeleg prin soli . III. ( Introduce un complement circumstanțial modal , în construcții infinitivale cerute de obicei de verbele " a începe " și " a sfârși " ) Autorul începe prin a - și expune planul . IV. ( Introduce un complement circumstanțial de timp ) În . . . , în cursul . . . , în timpul . . . Tresare prin somn . V. ( Precedat de prep . " de " , formează loc . prep . prin care se exprima timpul , locul aproximativ ) De prin iulie . De prin pădure . [ Var . : ( reg . ) pân , pin prep . ] - Pre ^2 +
... PROTOIERÍE , protoierii , s . f . Protopopie . [ Pr . : - to - ie - ] - Protoiereu + suf . - ie
PUNCT , puncte , s . n . I. 1. Semn grafic mic și rotund , asemănător cu o înțepătură de ac , folosit ca semn de punctuație , pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a - i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei . 3. Punct ( I 1 ) folosit în matematică , indicând efectuarea unei înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales ...
PUSTÍU , - ÍE , pustiuri , ( I ) s . n . , pustii , ( II ) adj . I. S . n . 1. Regiune sălbatică , lipsită de vegetație și de populație ; spec . întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată , acoperită cu nisip ; deșert . 2. Fig . Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva ; plictiseală ; mâhnire , supărare , durere . II. Adj . 1. ( Despre locuri , ținuturi ) Care se află în stare sălbatică , fără vegetație și fără populație . 2. În care nu se află nimeni ( și nimic ) . Cameră pustie . 3. Fig . Singur , părăsit , copleșit de o singurătate apăsătoare ; stingher ; deznădăjduit . [ Var . : ( pop . ) pustíe s .
RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...
... RESPIRATÓRIU , - IE - IE
... REVELATÓRIU , - IE - IE
RIDICÁ , ridíc , vb . I . I. Tranz . 1. A lua de jos și a duce în sus ( susținând cu forța brațelor , cu spatele etc . ) ; a sălta . 2. A lua de pe ceva ; a îndepărta , a înlătura . 3. A lua și a duce în alt loc , a muta din loc . 4. A așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat , a - l readuce în poziție verticală . 5. ( În expr . ) A ridica un plan = a determina , prin măsurători de distanțe și unghiuri , poziția punctelor dintr - o regiune și a le reprezenta pe o hartă . II. 1. Refl . ( Despre ființe ) A se scula de jos , părăsind poziția de așezat sau de culcat . 2. Refl . ( Despre construcții înalte , copaci etc . ) A avea o direcție verticală , a se îndrepta în sus , a se înălța . 3. Tranz . A mișca , a îndrepta în sus brațele , mâinile , capul , sprâncenele etc . ; a da o mișcare verticală , a duce mai sus . 4. Refl . ( Despre ...
ROȘIÓR , - OÁRĂ , roșiori , - oare , adj . , subst . I. Adj . Diminutiv al lui roșu . II. S . f . 1. ( La sg . ) Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare roșiatică , puțin răspândit în cultură . 2. Pește cu corpul turtit lateral și acoperit cu solzi mari , cu ochii și cu înotătoarele roșietice ( Scardinius erythrophthalmus ) . III. S . m . ( La pl . ) Corp de elită al cavaleriei în organizarea mai veche a armatei române ; ( și la sg . ) ostaș din acest corp de cavalerie . [ Pr . : - și - or ] - Roșu + suf . -
ROSTOGÓL , rostogoluri , ( I ) s . n . , ( II ) s . m . I. S . n . 1. ( Adesea fig . ) Mișcare de rostogolire . 2. Pantă cu înclinare mare într - o mină , care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire , sub acțiunea greutății proprii . II. S . m . Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor , cu tulpina dreaptă , cu frunze lanceolate , păroase și flori albe ( Echinops sphaerocephalus ) . - Et . nec . Cf . %