Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VREA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 206 pentru VREA.
ORĂȘENÍE , orășenii , s . f . ( Rar ) Orășenism . - Orășean + suf . -
ORĂȘENÍME s . f . ( Rar ) Locuitorii unui oraș , mulțime de locuitori ai unui oraș . - Orășean + suf . -
ORĂȘENÍSM , orășenisme , s . n . Fel de a fi , de a se comporta , de a vorbi specific unui orășean ; p . ext . comportare manierată , căutată , artificială . - Orășean + suf . -
ORĂȘENIZÁ , orășenizez , vb . I . Refl . ( Rar ) A - și însuși felul de viață sau de comportare al orășenilor , a se adapta la viața orășenească , a deveni orășean ; a se urbaniza . - Orășean + suf . -
ORĂCĂÍRE , orăcăiri , s . f . Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei ; orăcăit . V.
ORĂCĂÍT , orăcăituri , s . n . Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei ; strigăt caracteristic broaștei ; orăcăială , orăcăire . V.
ORĂDEÁNCĂ , orădence , s . f . Femeie născută și crescută în municipiul
ORĂSTÍCĂ , orăstici , s . f . Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor , cu flori roșii - purpurii la început , apoi albastre ; măzăriche neagră ( Lathyrus niger și vernus ) . [ Var . : orăștícă s . f . ] - Et .
VAȘÉTĂ s . f . Piele de taurine tăbăcită
ORĂȘEÁNCĂ , orășence , s . f . Locuitoare a unui oraș ; orășeană . - Orășean + suf . -
ORĂȘENÉȘTE adv . În felul orășenilor , ca orășenii . - Orășean + suf . -