Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VECHI

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 391 pentru VECHI.

RACILĂ

RÁCILĂ^2 , racile , s . f . ( Pop . ) Unealtă de diferite forme utilizată la prinderea racilor . RÁCILĂ^1 , racile , s . f . 1. ( Livr . ) Boală veche , incurabilă , maladie cronică ; beteșug ; fig . cusur , meteahnă , defect . 2. Fig . Dușmănie veche , ură . - Et .

 

SARMAȚI

... populație indo - europeană nomadă , înrudită cu sciții , care a populat teritoriile din jurul Mării Negre și a fost asimilată de slavii vechi

 

SCRIB

SCRIB , scribi , s . m . 1. ( La vechii egipteni ) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist . 2. Persoană care redacta sau copia acte . 3. Scriitor sau gazetar fără valoare , de obicei aservit unui partid politic . 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului normele

 

VECHITURĂ

... VECHITÚRĂ , vechituri , s . f . 1. Lucru vechi sau învechit , uzat ; spec . haină uzată , zdreanță . 2. ( Rar ) Vechie ( 1 ) ; uzură . - Vechi

 

ÎNNOI

... ÎNNOÍ , înnoiesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) face ca nou ( înlocuind ce era vechi , uzat ) ; a ( se ) reface , a ( se ) repara . 2. Refl . Fig . A se împrospăta , a se redeștepta , a ...

 

ÎNVECHI

... ÎNVECHÍ , învechesc , vb . IV . Refl . A deveni vechi

 

ÎNVECHIT

... ÎNVECHÍT , - Ă , învechiți , - te , adj . Care a devenit vechi

 

ȘANDRAMA

ȘANDRAMÁ , șandramale , s . f . 1. Construcție primitivă de scânduri ; p . ext . clădire veche , dărăpănată , gata să se dărâme . 2. ( Reg . ) Încăpere de scânduri , făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor , pentru adăpostirea vitelor etc . ,

 

ȘUGUBINAR

ȘUGUBINÁR , șugubinari , s . m . ( În vechea organizare administrativă a țărilor române ) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere , tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși . - Șugubină + suf . -

 

ȚECHIN

ȚECHÍN , țechini , s . m . Veche monedă de aur , arabă și

 

ȚOALĂ

ȚOÁLĂ , țoale , s . f . ( Pop . ; mai ales la pl . ) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte ; spec . haină veche ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>