Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VÂSCOS
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 42 pentru VÂSCOS.
GÚMĂ , gume , s . f . 1. Substanță vâscoasă , secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică , având proprietatea de a se întări în contact cu aerul , folosită în industrie . 2. ( Pop . ) Șiret elastic sau fâșie elastică fabricate din gumă ( 1 ) ; elastic . 3. Mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie ; radieră . 4. ( În sintagma ) Gumă de mestecat = pastă de mestecat , aromatizată , obținută din gumă ( 1 ) . - După fr . gomme , it . gomma . Cf . lat . %gummi% , germ . %
... LUBRIFIÁNT , lubrifianți , s . m . Material vâscos sau praf care se introduce între suprafețele de contact a două corpuri solide cu mișcare relativă , pentru a forma un strat ...
... MASTÍC , masticuri , s . n . 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr - un amestec de substanțe minerale sau vegetale , care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește ...
... MOTORÍNĂ , motorine , s . f . Lichid vâscos obținut prin distilarea petrolului , a gudroanelor cărbunilor de pământ sau a unor produse sintetice , folosit drept combustibil la anumite motoare sau ...
MUC , mucuri , ( 1 ) s . n . , muci , ( II ) s . m . I. S . n . 1. Vârf ( înnegrit prin ardere ) al unui fitil de lampă , de lumânare , de candelă ; p . gener . fitilul întreg . 2. Bucățică rămasă dintr - o lumânare aproape consumată sau dintr - o țigară fumată . II. S . n . ( Mai ales la pl . ) Secreție ( vâscoasă ) produsă de glandele nazale și eliminată prin
... MUCILAGINÓS , - OÁSĂ , mucilaginoși , - oase , adj . Ca mucilagiul ; vâscos
ORLÓN s . n . Varietate de fibră textilă sintetică , obținută prin prelucrarea unor soluții vâscoase de rășini și folosită , în amestec cu lâna , la executarea
PLESCĂÍ , pléscăi , vb . IV . Intranz . 1. A mânca cu zgomot ; a scoate un sunet caracteristic , desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul - gurii ( în semm de plăcere ) ; a pleoscăi . 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp ( elastic ) de altul sau prin lovirea de ceva tare ; a pleoscăi . 3. ( Despre lichide , substanțe vâscoase etc . ) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare , producând un zgomot caracteristic ; a pleoscăi . - Pleasc + suf . -
PLESCĂÍT , plescăituri , s . n . 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom ; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul - gurii sau a buzelor una de alta , prin care se exprimă mirarea , plăcerea , admirația . 2. Zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare ; plescăire , plescăitură ; pleoscăit . 3. ( Rar )
PRENADÉZ s . n . Substanță vâscoasă adezivă folosită la
PROTOPLÁSMĂ s . f . ( Biol . ) Substanță albuminoidă complexă având aspectul unei mase vâscoase , incolore , semifluide , care alcătuiește baza celulei