Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN SINGUR
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 75 pentru UN SINGUR.
TRIFTÓNG , triftongi , s . m . Emisiune în limitele unei singure silabe a trei elemente vocalice cu timbre
... FUZIÚNE , fuziuni , s . f . 1. Contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într - unul singur ori a două sau mai multe organizații într - una singură . 2. Reorganizarea , prin contopire , într - o singură unitate omogenă a unor ...
... 1. Drept ( al unui stat , al unei regiuni , a unei naționalități sau al unui minorități naționale etc . ) de a se administra singur , în cadrul unui stat condus de o putere centrală . 2. Distanța maximă până la care se poate deplasa un avion , o navă , un
... UNÍ^3 , unesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . ( recipr . ) A ( se ) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot ; a ( se ) împreuna , a ( se ) alătura , a ( se ) îmbina spre a forma un tot . 2. Refl . recipr . A încheia o înțelegere , o alianță etc . în vederea unui scop comun . 3. Tranz . și refl . recipr . A ... căsători . UNÍ^2 adj . invar . ( Despre materiale textile , confecții ) Care are o singură culoare ; unicolor . [ Pr . : �ní ] UNI ^1 - Element de compunere care înseamnă " unul singur
... dintre spațiile înguste și delimitate de - a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de natație , pe care aleargă sau înoată un singur concurent sau o singura echipă . 4. Spațiu delimitat pe o șosea pentru un
... sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt ( la avioane ) sau de curenții maritimi ( la nave ) . 2. ( Tehn . ) Abatere într - un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială . 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire , servind la tragerile ...
... UNIVÓC , - Ă , univoci , - ce , adj . 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în întrebuințări diferite . 2. ( Mat . ) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr - o primă mulțime îi corespunde un ...
SENS , sensuri , s . n . 1. Înțeles ( al unui cuvânt , al unei expresii , al unei forme sau al unei construcții gramaticale ) ; semnificație . 2. Temei rațional ; logică , rost , rațiune , noimă . Sensul vieții . 3. Direcție , orientare . 4. ( Mat . , Fiz . ) Fiecare dintre cele două posibilități de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură
... AUTOFLAGELÁ , autoflagelez , vb . I . Refl . ( Despre adepții unor secte religioase ; adesea fig . ) A se biciui singur
... CONCENTRÁ , concentrez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) strânge , a ( se ) acumula într - un singur loc ; a ( se ) îndrepta spre un singur punct . 2. Tranz . A chema vremelnic , sub arme , rezerviști , în timp de pace , pentru instrucție , pentru ca aceștia să - și completeze pregătirea militară ... direcție ; a fi absorbit , preocupat de ceva . 4. Tranz . ( Chim . ) A mări conținutul procentual al unui component într - o soluție sau într - un amestec . 5. Tranz . A separa dintr - un
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...