Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TREBURI

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 51 pentru TREBURI.

LĂSĂTOR

LĂSĂTÓR , - OÁRE , lăsători , - oare , adj . Care lasă , care amână treburile de azi pe mâine , care își neglijează îndatoririle . - Lăsa + suf . -

 

LUCRU

... de ființe ) și care este conceput ca o unitate de sine stătătoare ; obiect . II. 1. Activitate ( fizică sau intelectuală ) întreprinsă pentru realizarea unui scop ; muncă , treabă

 

MENAJ

MENÁJ , menajuri , s . n . 1. Conducere a treburilor casnice ; activitatea gospodinei ; gospodărie . 2.

 

MOCOȘI

... IV . Intranz . și refl . ( Pop . și fam . ) A lucra îndelung , cu migală ( la ceva ) ; a pierde prea mult timp la o treabă

 

MUNICIPIU

MUNICÍPIU , municipii , s . n . 1. Oraș mare , având un rol economic , social , politic și cultural însemnat ; p . ext . administrația unui astfel de oraș ; municipalitate . 2. Nume dat orașelor romane ( din Italia sau din imperiu ) care aveau dreptul la autonomie în treburile

 

NEAMESTEC

NEAMÉSTEC s . n . Faptul de a nu se amesteca ; principiu de drept internațional care interzice unui stat sau unui grup de state să se amestece în treburile interne ale altui stat . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

OCUPAȚIE

... stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat ; cucerire . 2. Îndeletnicire , treabă

 

OCUPAT

OCUPÁT , - Ă , ocupați , - te , adj . 1. ( Despre un teritoriu ; un oraș etc . ) Cucerit de o armată străină ; stăpânit de o putere străină ; 2. ( Despre bunuri mobile sau imobile ) Stăpânit , deținut ( temporar ) de cineva ; pe ( sau în ) care stă cineva . 3. ( Despre persoane ) Care are mult de lucru , cu multe treburi ; preocupat , absorbit ;

 

ONEST

... ONÉST , - Ă , onești , - ste , adj . Cinstit , de treabă

 

PLUTOCRAT

PLUTOCRÁT , - Ă , plutocrați , - te , s . m . și f . Persoană care , datorită averii de care dispune , participă la conducerea statului și a treburilor

 

POLITIC

POLÍTIC , - Ă , politici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Știința și practica de guvernare a unui stat ; sferă de activitate social - istorică ce cuprinde relațiile , orientările și manifestările care apar între partide , între categorii și grupuri sociale , între popoare etc . în legătură cu promovarea intereselor lor , în lupta pentru putere etc . ; orientare , activitate , acțiune a unui partid , a unor grupuri sociale , a puterii de stat etc . în domeniul conducerii treburilor interne și externe ; ideologie care reflectă această orientare , activitate , acțiune . 2. Tactică , comportare ( abilă ) folosită de cineva pentru atingerea unui scop . II. Adj . 1. Care aparține politicii ( I ) , care se referă la politică , de politică ; politicesc ^1 . 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă ; dibaci ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>