Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRASĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 63 pentru TRASĂ.
COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe
CONTURÁ , conturez , vb . I. Tranz . A schița , a trasa conturul unui obiect . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) închega în forme precise ; a ( se )
... CVADRÍGĂ , cvadrige , s . f . Car antic pe două roți , tras
DESCRÍE , descriu , vb . III . Tranz . 1. A prezenta , a înfățișa , a zugrăvi pe cineva sau ceva . 2. A trasa o linie curbă , un arc sau un arc de cerc . 3. A parcurge o
... DRIC , dricuri , s . n . 1. Scheletul de sus al unui car ( fără roți și loitre ) . 2. Vehicul special , tras de cai , care poartă mortul la groapă ; car mortuar . 3. Fig . ( Pop . ) Punct culminant al zilei , al nopții , al unui anotimp ; punct culminant al unei ...
DÚCE^2 , duci , s . m . 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat ; persoană având acest titlu . 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului ; persoană având acest titlu . 3. Conducător militar la triburile germanice . DÚCE^1 , duc , vb . III I. Tranz . 1. A transporta ceva sau pe cineva într - un anumit loc , a lua ceva sau pe cineva dintr - un loc și al pune în altul . 2. A lua pe cineva cu sine spre a - l conduce , a - l îndruma , a - l introduce undeva ; a conduce . 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva ; p . ext . a apropia de cineva sau ceva . Duce lingura la gură . 4. A transmite vești , vorbe , răspunsuri , salutări etc . 5. A - și petrece viața , zilele etc . într - un anumit fel ; a trăi . 6. A îndura , a suporta , a răbda , a suferi . 7. A purta războaie , lupte , tratative etc . 8. A depune , a presta o muncă . 9. A trage , ...
... Ă , escamotabili , - e , adj . 1. Care poate fi escamotat , care se poate escamota ( 1 ) . 2. ( Despre trenul de aterizare al unui avion ) Care poate fi tras
... cu capotă pentru scaunul din față , putând transporta 6 - 8 persoane . 2. Vehicul ușor , cu două roti , pe arcuri , cu o singură banchetă pentru persoane , tras
... FURGÓN , furgoane , s . n . Vehicul tras
... GĂLBEJÍ , gălbejesc , vb . IV . Refl . ( Pop . ) A deveni palid , tras
... GĂLBEJÍT , - Ă , gălbejiți , - te , adj . ( Pop . ) Palid , tras