Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TENCUIALĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 35 pentru TENCUIALĂ.

GRUND

GRUND , grunduri , s . n . 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese , a unui obiect , a unui element de construcție care urmează să fie finisată . 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza , pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează . 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie , servind ca suport pentru tencuiala

 

MALA

... malale , s . f . Unealtă a zidarului alcătuită dintr - o placă de lemn cu mâner , cu care se întinde și se nivelează stratul de tencuială

 

MOLOZ

... MOLÓZ , molozuri , s . n . Spărturi și pulbere de tencuială

 

NETEZITOARE

NETEZITOÁRE , netezitori , s . f . 1. Mistrie specială de metal , cu paleta îndoită , folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții . 2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele , legate între ele cu lanțuri , folosită la nivelarea pământului ( după arat ) . - Netezi + suf . -

 

PACIOC

... PACIÓC s . n . Primul strat de var , aplicat direct pe tencuială

 

PERLIT

PERLÍT s . n . Material de construcție cu structură spongioasă fină , obținut din rocă vulcanică și folosit la executarea unor tencuieli

 

RAȘCHETĂ

RAȘCHÉTĂ , rașchete , s . f . 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas . 2. Perie având cuie în loc de peri și care servește la rașchetarea tencuielilor . 3. Unealtă în formă de perie de bordaj , la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc , folosită la curățarea punții . 4. Răzuitor pentru

 

RAȘCHETA

... de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas , cu ajutorul rașchetei ( 1 ) . 2. A netezi cu rașcheta ( 2 ) o tencuială

 

SCLIVISEALĂ

... SCLIVISEÁLĂ , scliviseli , s . f . 1. ( Pop . și fam . ) Sclivisire . 2. ( Concr . ) Strat subțire de tencuială

 

SCOROJI

SCOROJÍ , scorojésc , vb . IV . Refl . ( Mai ales la pers . 3 ) 1. ( Despre lemn , piele , hârtie sau obiecte făcute din ele ) A se usca foarte tare , a se deteriora , a se strica ( la suprafață ) deformându - se , cojindu - se . 2. ( Despre vopsele , tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate ) A se degrada ( la suprafață ) prin umflare , cojire etc . din cauza condițiilor de mediu ; a se coșcovi , a se coji , a se burduși . 3. ( Despre pielea corpului unor ființe ) A se coji , a se descuama ; a se zbârci , a se crăpa din cauza

 

SCOROJIT

SCOROJÍT , - Ă , scorojiți , - te , adj . 1. ( Despre lemn , piele , hârtie sau obiecte făcute din ele ) Strâmbat , îndoit , crăpat , deformat ( de căldură , de uscăciune ) . 2. ( Despre vopsele , tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate ) Degradat ( la suprafață ) prin umflare , cojire etc . din cauza condițiilor de mediu ; coșcovit , cojit , burdușit . 3. ( Despre pielea corpului unor ființe ) Aspru la pipăit , crăpat ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>