Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TEHNIC

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 418 pentru TEHNIC.

MICROFOTORADIOGRAFIE

MICROFOTORADIOGRAFÍE , microfotoradiografii , s . f . Tehnică radiologică prin care se pot realiza radiografii pulmonare de dimensiuni reduse ; radiografie obținută prin această tehnică . [ Pr . : - di -

 

PAT

... așternutul respectiv ; așternut , culcuș : crivat . 2. ( Pop . ) Targă , năsălie . 3. ( Pop . ) Răsadniță . 4. Parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic cu fața superioară plană și aproximativ orizontală , pe care se reazemă ( și alunecă ) materiale sau anumite părți ale instalației sau ale sistemului tehnic . 5. Partea de lemn a puștii ( sau a pistolului ) , pe care sunt fixate mecanismul și țeava și care servește la imobilizarea ...

 

PLASTIC

PLÁSTIC^2 s . n . Masă de exploziv fabricat cu un amestec de cauciuc sintetic și un plastifiant . Bombă cu plastic . PLÁSTIC^1 , - Ă , plastici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . 1. Căruia i se poate da , prin modelare , forma dorită , care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma . 2. Care se referă la sculptură și la pictură ; care se ocupa de aceste arte ; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură , care sugerează o sculptură sau o pictură . 3. ( În sintagma ) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări ale corpului omenesc ( în special ale feței ) , provenite din naștere sau dintr - un accident . II. S . f . Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile ; tehnica , artă de a sculpta sau de a

 

POLIGRAFIE

POLIGRAFÍE , poligrafii , s . f . 1. Ansamblul procedeelor de reproducere grafică și de multiplicare a unui text sau a unei figuri ; ramură a tehnicii care se ocupă cu reproducerea grafică și cu multiplicarea unui text sau a unei figuri ; tehnică grafică . 2. Ansamblul întreprinderilor care se ocupă cu imprimarea și cu răspândirea cărților sau a altor imprimate ; industrie poligrafică . 3. ( Rar ) Totalitatea lucrărilor unui poligraf ( 1 ) ; calitatea de poligraf a unui scriitor ; caracteristică a operelor scrise de un

 

POLITEHNIZARE

POLITEHNIZÁRE s . f . Orientarea învățământului ( de cultură generală ) către dezvoltarea cunoștințelor tehnice și spre obținerea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii . - După rus .

 

PROIECT

PROIÉCT , proiecte , s . n . 1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva , de a organiza , de a face un lucru . 2. Prima formă a unui plan ( economic , social , financiar etc . ) , care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare . 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date , care cuprinde calculele tehnico - economice , desenele , instrucțiunile etc . necesare executării unei construcții , unei mașini

 

RENOVARE

... RENOVÁRE , renovări , s . f . Acțiunea de a renova și rezultatul ei ; ansamblu de lucrări tehnice , parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent ( mașini , clădiri , instalații etc . ) , fără a - i schimba în esență destinația , pentru a - l ameliora din punctul de vedere al ...

 

REPRIZĂ

REPRÍZĂ , reprize , s . f . 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care împarte în părți egale durata totală a unei întreceri sportive , între care se interpun pauze variabile după natura jocului . 2. Durată a unei faze într - o operație tehnică ; etapă de lucru . 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turația joasă la unul cu turația înaltă , printr - o accelerare bruscă . 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte . 5. Defect la suprafața unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare , care se prezintă sub forma șanțurilor , a unor rotunjiri

 

ROBOTEHNICĂ

ROBOTÉHNICĂ s . f . Domeniu al tehnicii consacrat construirii sistemelor mecanice , informatice sau mixte și a roboților . - Robot ^1 +

 

ROBOTICĂ

ROBÓTICĂ s . f . Domeniu pluridisciplinar al științei și tehnicii care studiază proiectarea și tehnica construirii sistemelor mecanice , informatice sau mixte și a roboților , în scopul înlocuirii parțiale sau totale a omului în acțiunea sa asupra mediului înconjurător ; ( rar )

 

SCENOTEHNIC

SCENOTÉHNIC , - Ă , scenotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru . 2. Adj . Referitor la scenotehnică , de scenotehnică ( 1 ) . - Scenă +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>