Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TĂIETURĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 37 pentru TĂIETURĂ.

PLAGĂ

... PLÁGĂ , plăgi , s . f . 1. Leziune a țesuturilor corpului , provocată accidental ( arsură , tăietură

 

RĂSCROIALĂ

... RĂSCROIÁLĂ , răscroieli , s . f . Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei ; tăietură

 

RETEZA

... RETEZÁ , retéz , vb . I . Tranz . 1. A tăia transversal și complet , cu o singură tăietură , un obiect sau o parte a corpului unei ființe . 2. ( Construit cu pronumele feminin " o " , cu valoare neutră ) A o lua ...

 

REZINA

REZINÁ , rezinez , vb . I . Tranz . A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute

 

SCRIJELI

SCRIJELÍ , scrijelésc , vb . IV . Tranz . A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă : a zgâria , a cresta . [ Var . : scrijelá vb .

 

SCRIJELITURĂ

... SCRIJELITÚRĂ , scrijelituri , s . f . Tăietură

 

SECȚIONA

... SECȚIONÁ , secționéz , vb . I . Tranz . A face o tăietură

 

SECȚIUNE

... SECȚIÚNE , secțiuni , s . f . 1. Faptul de a secționa ; tăietură , despărțire ; ( concr . ) porțiune tăiată în urma secționării ; loc unde s - a făcut o secționare . 2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu ...

 

SIGNATURĂ

... alt semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr - o carte , pentru a ușura legătorului numărătoarea colilor . 2. Tăietură

 

SPINTECA

... spíntec , vb . I . Tranz . 1. A despica cu un instrument ascuțit trupul ( sau o parte a trupului ) unei ființe , printr - o tăietură

 

TĂIETOR

TĂIETÓR , - OÁRE , tăietori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care taie ; tăios ; ascuțit . 2. S . f . Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene , folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor ( Inula hirta ) . 3. S . n . Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc ; tăiș ( 2 ) ; ( în trecut ) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte . 4. S . m . Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator . [ Pr . : tă - ie - ] - Tăia + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>