Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SONOR
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 95 pentru SONOR.
CORNÉT^3 , corneturi , s . n . Loc unde cresc corni ^2 . - Corn ^2 + suf . - et . CORNÉT^2 , corneți , s . m . ( Înv . ) Ofițer inferior de cavalerie ; stegar de cavalerie ; portdrapel . CORNÉT^1 , cornete , s . n . 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de con , în care se împachetează diferite mărfuri . 2. ( În sintagma ) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie , care intensifică vibrațiile sonore și de care se servesc persoanele cu auzul slab ; pavilion ( 4 ) . 3. Instrument muzical de suflat , din alamă , asemănător cu trompeta , dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt . 4. ( În sintagma ) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet ^1 ( 1 ) , situate pe pereții laterali ai celor două nări . 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort , în formă de con ( retezat ) , în care se pune înghețată , frișcă , cremă
D s . m . invar . A șasea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană oclusivă dentală sonoră ( 4 ) ) . [ Pr . :
DECIBÉL , decibeli , s . m . Unitate de măsură a intensității sonore , egală cu o zecime dintr - un
DES ^2 , DEÁSĂ , deși , - se , adj . I. 1. ( Despre colectivități sau corpuri compuse din unități identice ) Cu elementele , cu părțile componente apropiate , cu intervale foarte mici sau cu foarte puține goluri între părți . 2. ( Despre părțile componente ale unei colectivități sau unități ) Așezat unul lângă altul sau foarte aproape unul de altul : strâns . 3. ( Despre ploaie , ceață , umbră etc . ) Compact , dens : de nepătruns . II. 1. Despre întâmplări , fenomene sau acțiuni : adesea adverbial ) Care se repetă de ( mai ) multe ori la intervale mici de timp , urmând mereu unul după altul : repetat , frecvent . DES ^1 - ( Înaintea vocalelor și consoanelor sonore , în forma dez - ) Element de compunere cu sens privativ , care servește la formarea unor substantive , a unor adjective și a unor verbe . [ Var . : dez - ,
DUBLÁJ , dublaje , s . n . Faptul de a dubla ; ( în special ) înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr - un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare ; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă
ECOLÓT , ecoloturi , s . n . Sondă ( 5 ) ( electronică ) care emite impulsuri sonore în vederea
ECOMÉTRU , ecometre , s . n . Aparat folosit mai ales pentru aprecierea adâncimii nivelului de lichid din gurile de sondă , pe baza reflexiei undelor
ECÓU , ecouri , s . n . 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol . 2. Fig . Răsunet , vâlvă produsă de un eveniment , de o problemă
EMIȚĂTÓR , - OÁRE , emițători , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care emite ; emisiv . 2. S . n . Dispozitiv , aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent . Emițător radio = radioemițător . - Emite + suf . - ător ( după fr .
EXPLÓZIE , explozii , s . f . 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă , violentă , însoțită de efecte mecanice , sonore , termice , luminoase etc . , provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere ; explodare , detonație , fulminație . 2. ( În sintagma ) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei , a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan . 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă , prin distrugerea calității vechi . 4. Fig . Manifestare bruscă , izbucnire neașteptată și puternică , dar de scurtă durată , a unei acțiuni , a unui sentiment etc . 5. ( Fon . ) Ieșire bruscă a aerului , în momentul rostirii unor sunete , după ce acesta a fost oprit de un obstacol ( limbă , dinți , buze
FIDELITÁTE s . f . 1. Statornicie în convingeri , în sentimente , în atitudine etc . ; devotament , credință . 2. Precizie , exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității , a unui text , a unui model etc . 3. { Tehn . ; în sintagma ) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore ( înregistrate ) ; hi -