Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SERVICIU MILITAR

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 37 pentru SERVICIU MILITAR.

CONSEMN

... CONSÉMN , consemne , s . n . 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate . 2. Măsură ( disciplinară ) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit . - Con ^1 + semn ...

 

MATROZ

MATRÓZ , matrozi , s . m . Marinar ; p . restr . ( ieșit din uz ) soldat în serviciul marinei militare , soldat de

 

STAGIU

... a dobândi experiență în profesiunea sau în specialitatea lui , pentru a - și dovedi aptitudinile profesionale și capacitatea de muncă . 2. ( În sintagma ) Stagiu militar = perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei , pentru a se iniția în problemele militare . 3. Perioadă de timp care constituie o etapă în desfășurarea unei acțiuni ...

 

CORDON

... ombilical = ombilic . 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală . II. 1. Șir de posturi militare însărcinate cu un serviciu de pază ; linie compactă , formată de obicei din soldați care au ca sarcină să asigure ordinea în cazul unei afluențe de oameni . 2. ( Înv . ) Frontieră ...

 

DEJURNĂ

... DEJÚRNĂ adv . invar . ( Rar ; despre elevi și , înv . , despre militari ) De serviciu

 

PERMISIE

PERMÍSIE , permisii , s . f . Învoire ( acordată în special militarilor ) de a părăsi serviciul pe o durată scurtă de

 

SOLDĂȚIE

... SOLDĂȚÍE s . f . ( Rar ) Stare , viață , calitate , serviciu de soldat sau , p . gener . , de militar

 

NACEALNIC

... NACEÁLNIC , nacealnici , s . m . ( Înv . ) Șef al unui serviciu

 

COMENDUIRE

... COMENDUÍRE , comenduiri , s . f . Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă , păstrarea ordinii și a disciplinei într - o localitate , într - o unitate militară , într ...

 

PLANTON

... PLANTÓN , plantoane , s . n . Serviciu

 

REFORMAT

REFORMÁT , - Ă , reformați , - te , adj . 1. ( Despre materiale , mașini , unelte etc . ) Scos din uz , dat la reformă ( 3 ) . 2. ( Despre militari ) Scos din evidența sau din serviciul armatei ( ca inapt din punct de vedere fizic ) . 3. Care ține de cultul religios

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>