Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUPTĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 130 pentru RUPTĂ.
BULEÁNDRĂ , bulendre , s . f . ( Pop . și fam . ) Haină veche , ruptă , ponosită ;
... 1. Intranz . ( Pop . ) A ( se ) îndrepta în altă direcție ; a ( se ) întoarce . 2. Tranz . A tăia , a rupe
CÂRPÍ , cârpesc , vb . IV . Tranz . 1. A petici , a repara , a coase un obiect rupt sau descusut . 2. A repara un obiect spart sau crăpat . 3. Fig . A pălmui pe cineva . 4. Fig . A născoci , a inventa la repezeală o motivație , o explicație , un pretext ( nu prea
CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...
... 4. Intranz . ( Despre lucruri ) A nu rezista unei presiuni ; a se încovoia ; a se deforma ; a se rupe
CERTÁT , - Ă , certați , - te , adj . Care a rupt relațiile ( de prietenie ) cu cineva ; supărat , învrăjbit . - V.
CIOLPÁN , ciolpani , s . m . ( Pop . ) Trunchi de arbore fără crengi ( și uscat ) , rămas în pământ ; arbore rupt de vânt ; arbore bătrân . - Et .
CIUL , - Ă , ciuli , - e , adj . ( Reg . ; despre animale ) Care are urechile anormal de mici ; care are urechile sfâșiate , rupte ; căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi , un corn sau ambele coarne . - Et .
CIUNG , - Ă , ciungi , - ge , adj . 1. ( Despre mâini ) Care a fost retezat ; ( despre oameni ; adesea substantivat ) care are o mână retezată ; ciunt . 2. ( Despre copaci ) Cu crengile rupte sau
CIUNT , - Ă , ciunți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Ciung ( 1 ) . 2. ( Reg . ; despre animale ) Care are o parte a corpului ( urechile , coada , coarnele ) retezată , ruptă . [ Var . : ciont , cioántă adj . ] - Probabil contaminare între ciot și
... IV . Tranz . 1. A tăia , a amputa o parte a corpului ; a mutila . 2. A rupe