Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂN

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 116 pentru ROMÂN.

ALEM

ALÉM s . n . Steag cu însemnele imperiului otoman ( primit de domnii români la investitura

 

ANTIUNIONIST

ANTIUNIONÍST , - Ă , antiunioniști , - ste , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care este împotriva unirii , a uniunii a două țări ; spec . ( persoană ) care era împotriva unirii Principatelor Române . [ Pr . : - ti - u - ni - o - ] - Anti - +

 

ARNĂUT

ARNĂÚT , arnăuți , s . m . 1. Soldat mercenar ( de origine albaneză ) angajat în garda domnească din țările române ; p . ext servitor înarmat , angajat de boieri mai ales pentru paza personală . 2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț , de culoare galbenă -

 

ARZ

ARZ , arzuri , s . n . Memoriu , reclamație , plângere adresată de către domnii , boierii etc . români sultanului sau marelui vizir ;

 

ASPRU

ÁSPRU , - Ă , aspri , - e , adj . I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă care dă la pipăit o senzație specifică , neplăcută . 2. ( Despre apă ) Care conține ( din abundență ) săruri calcaroase . 3. ( Despre vin ) Care are gust înțepător ; acru . II. Fig . 1. ( Adesea adverbial ) Mare , intens , puternic , înverșunat . Vânt aspru . 2. Care provoacă suferințe , greu de îndurat . Aspră robie . 3. Lipsit de indulgență , sever , neînduplecat , necruțător . Purtarea aspră . ÁSPRU^1 , aspri , s . m . Monedă turcească de argint , cu circulație în țările române începând din sec .

 

B

B s . m . invar . A patra literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană oclusivă bilabială sonoră ( 4 ) ) . [ Pr . :

 

BONJURIST

BONJURÍST , bonjuriști , s . m . Nume dat după 1830 - 1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța . - Bonjur + suf . -

 

C

C s . m . invar . A cincea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană semioclusivă prepalatală surdă ( 2 ) în grupurile ce , ci , oclusivă palatală ( 2 ) surdă în grupurile che , chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții ) . [ Pr . :

 

CĂCIULAR

CĂCIULÁR , căciulari , s . m . 1. Meseriaș care lucrează căciuli . 2. Infanterist în vechea armată română . - Căciulă + suf . -

 

CAFTAN

CAFTÁN , caftane , s . n . ( Înv . ) Manta orientală , albă , lungă și largă , împodobită cu fire de aur sau de mătase , pe care o purtau domnitorii și boierii

 

CAPUCHEHAIA

CAPUCHEHÁIA s . f . ( Turcism ) Reprezentant sau agent diplomatic al domnitorilor români la Poarta otomană . [ Var . : capucheháie , capicheháie s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>