Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROVINCIE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 49 pentru PROVINCIE.

JACQUERIE

JACQUERÍE s . f . Răscoală țărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul și nord - vestul Franței la jumătatea sec . XIV. [ Pr . : jacherie ] - Cuv .

 

LAND

... LÁND , landuri , s . n . Provincie

 

LEGAT

... cartonare a unei cărți . 3. Rodire . - V. lega ^1 . LEGÁT^3 , legați , s . m . 1. Trimis al senatului , al împăratului etc . într - o provincie a Imperiului roman . 2. Reprezentant diplomatic al unui papă . LEGÁT^2 , legate , s . n . Dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire ...

 

LIMES

LÍMES s . n . Sistem de apărare folosit de romani , care consta dintr - un zid de piatră sau dintr - un val de pământ , construit la granițele provinciilor . - Cuv .

 

LIMITĂ

LÍMITĂ , limite , s . f . 1. Punct extrem , margine ( a unei suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii , al unei regiuni etc . ; graniță , hotar . Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii . 3. Fig . Punct până la care pot ajunge posibilitățile , facultățile , mijloacele etc .

 

MENHIR

MENHÍR , menhire , s . n . Monument megalitic ( funerar sau de cult , întâlnit mai ales în provincia Bretagne și în sudul Angliei ) de la sfârșitul epocii neolitice , construit dintr - un bloc înalt de piatră necioplită , așezat vertical , izolat sau în

 

MERIDIONAL

MERIDIONÁL , - Ă , meridionali , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se află în partea de sud sau este originar de acolo ; sudic . 2. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a unei țări , provincii etc . sudice sau este originară de acolo . [ Pr . : - di -

 

OLAT

... OLÁT , olaturi , s . n . ( Înv . ) 1. Provincie

 

PAȘĂ

PÁȘĂ , pași , s . m . Funcția de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor și al unor înalți demnitari turci din trecut ; persoană care deținea funcția sau titlul de mai

 

PALATIN

PALATIN ^1 , palatini , s . m . Titlu dat , în evul mediu , în Europa , unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior ; principe posesor al unui palatinat ; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală ; vicerege în Ungaria medievală ; persoană care avea unul dintre aceste titluri . PALATIN ^2 , - Ă , palatini , - e , adj . ( Anat . )

 

PALATINAT

... PALATINÁT , palatinate , s . n . 1. Demnitate , funcție de palatin ^1 . 2. Teritoriu sau provincie

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>