Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POLIȚIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 32 pentru POLIȚIE.
NOTÁR , notari , s . m . 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice , de a legaliza semnături , de a elibera copii legalizate , certificate etc . 2. ( În vechea organizare administrativă a României ) Reprezentant al puterii centrale în comune , exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar
... OHRÁNĂ s . f . Poliție
POLIȚÁI , polițai , s . m . Șef al poliției într - un oraș de provincie sau într - o circumscripție de oraș mai mare , în vechea organizare a țării ;
PREFÉCT , prefecți , s . m . 1. ( În Roma antică ) Demnitar care conducea o prefectură ( 1 ) . 2. ( În vechea organizație administrativă a țării ) Șef al administrației și poliției într - un județ , care reprezenta aici puterea centrală . 3. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într - o școală , în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro -
PRETORÁT , pretorate , s . n . ( În vechea armată ) Autoritate militară creată pe lângă marile unități , în timp de mobilizare și de război , cu atribuții în poliția administrativă și judiciară ; sediul acestei instituții . - Pretor + suf . -
RÁZIE , razii , s . f . Control inopinat al populației dintr - o anumită rază teritorială , făcut de organele poliției , având drept scop descoperirea unor infractori , a unor contravenienți
SÉCȚIE , secții , s . f . 1. Subunitate organizatorică stabilită pe ramuri de activitate , pe specialități , pe operații etc . în întreprinderi , instituții etc . ; sală , atelier , local în care își desfășoară activitatea o astfel de subunitate . 2. Subdiviziune în cadrul administrației sau al poliției unui oraș ; local în care își are sediul această
... SECTORÍST , sectoriști , s . m . Ofițer sau subofițer de poliție
... SERGÉNT , sergenți , s . m . 1. Grad inferior în armată sau în poliție
SIGURÁNȚĂ , siguranțe , ( 3 ) s . f . 1. Lipsă de primejdie ; sentiment de liniște și încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se ști la adăpost de orice pericol ; securitate . 2. Lipsă de îndoială , convingere neclintită , încredere nestrămutată ; certitudine . 3. Dispozitiv la armele de foc , care împiedică descărcarea accidentală a armei . 4. Nume dat în trecut poliției secrete . [ Var . : ( înv . ) siguránție s . f . ] - Sigur + suf . -
STICLÉTE , sticleți , s . m . 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu , negru , alb și galben ( Carduelis carduelis ) . 2. ( Arg . ) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă , unui funcționar al poliției . [ Var . : ( pop . ) stigléte , stigléț s .